UN ALBUM GENIAL

Mii de scuze, dar n-am gasit alt titlu pentru aceasta postare. Pur si simplu.

Iesind iarasi din hruba zilele trecute prin multiplele mele drumuri sociale, am avut surpriza sa dau de baba Norzeatic. Unii dintre voi il stiti sub numele de Vexx.

In cuvinte putzine, japoneze, Norzeatic mi-a strecurat in palma ultimul lui album, Aici Acum, lansat de curand la Fabrica. Cu, cine altul, decat Deceneu.

Am zis mersi. Nemaiavand rabdare am bagat cd-ul in masina si am inelmnit instantaneu. Ce se auzea de-acolo era Muzica. Zicand totusi ca mi se pare, am alergat pan-acasa si am bagat cd-ul in player. Tot Muzica. Si m-am cacat pe mine.

Fratzilor, sorelor, ce a scos Norzeatic pe „Aici Acum” impreuna cu Kidja Clouds Society, adica Rusu si Flore, este albumul anului 2010 in Romania. Cu un sound deosebit de elevat, alternand de la rap baban la electro, chill si jazz, Norzeatic demonstreaza ceea ce deja stiam: ca e cel mai bun de pe piatza.

Scuze ca fac o distinctie atat de clara, dar asa cum vorbeam si cu alte babe, e necesar. E necesar pentru ca, daca eu sunt un potential cumparator de asa ceva, trebuie sa stiu pe ce sa dau banii. Si, desigur, acesti bani nu ii dau, de exemplu, pe Parazitii, o trupa incapabila sa se reinventeze, cu un sound identic de 5 ani. Ii dau pe Norzeatic, un om care s-a regandit si repus intr-o noua lumina cam ca Bowie de cand cu albumul Outside. Practic e greu de crezut ca cineva poate face o asemenea muzica in Romania. Si totusi e adevarat.

Complet imprevizibil, cu mixuri si cut-uri excelente, sample-uri asezate cam ca un brownie langa o cafea Starbux, sunete electronice babane, vocodere, theremine si trompete nebune, care te naucesc, „Aici Acum” e un must-have pentru orice roman, de acasa sau din diaspora. Nu mai pun la socoteala imaginatia super-fecunda  a lui Norzeatic, care e in stare sa scrie excelent despre orice, de la castane si copaci pana la soare si microfoane simbolice. Asa aflam, de exemplu, ca Norzeatic are „O a doua natura”, ca e „Calator printre nori” si mai aflam si ce inseamna cu adevarat un „Feelin’ de vinil”. Incredibil.

Fara sa exegerez spun ca sa fim mandri ca avem asa ceva in Romania. Mai zic ca albumul poate fi cumparat de aici. Iar aici un preview dintr-una din cele mai tari piese de pe album. Bravo. Cacator.

Impactul lui Barack Obama asupra muzicii

Babelor,

Promisesem anterior că mă duc la culcare, dar uitaţi că nu mă ţin de cuvânt, pentru că am o mare teamă. Este vorba, după cum reiese din titlul postului, despre influenţa probabil nefastă a lui Barack Obama asupra muzicii, să zicem, pop – dacă prin pop înţelegem popular/ă.

Ascultând ultimul album System of a Dawn, m-am speriat îngrozitor. Dar îngrozitor. Pentru că mai toate versurile formaţiei respective aveau o legătură mai mult sau mai puţin directă cu preşedinţia lui George W. Bush. Şi SoaD nu sunt singurii: Nine Inch Nails, Radiohead, Pearl Jam, Eminem – mai toţi au avut o problemă cu Bush. Şi stau şi mă întreb despre ce o să cânte ei acum. Despre răul făcut de America? Greu de crezut; doar ei, ăştia numiţi mai sus, l-au susţinut pe Obama, şi acum Obama reprezintă America, deci nu mai poţi să lălăi că America este de căcat, că dai în Obama. Nasol, da.
Iarăşi, tot hip-hop-ul vorbeşte de obicei despre Bad White Man sau despre nedreptăţile suferite de afro-americani. Dar acum unul dintre este preşedinte, deci cam toate lyricsurile lor nu mai au nici un sens. Iarăşi, în Heavy Metal şi Hardcore s-a cântat mult despre Bush. Ce se fac ăştia acum? Ce sursă de supărare mai au bieţii oameni?

Treaba este groasă, oameni buni. Groasă rău. Băieţii despre care am vorbit trebuie sau să îşi schimbe meseria, sau să cadă pe gânduri (ceea ce nu prea le stă în fire, ca să fim cinstiţi), sau să se apuce de muzică pur instrumentală.

Urâtă dilemă. Foarte urâtă. N-aş vrea să fiu în locul lor.
A, dar nici nu sunt.