Vorbeam de lup.

Babelor,

În postarea anterioară ziceam ceva de rău de Rollingi, cum că n-au mai făcut nimic important de vreo 40 de ani.
Absolut adevărat, dar au făcut, văd, chestii bune:

Şi acum întreb: ştie careva dintre voi să danseze ca gagica aia din clip? Sexy, cu mâinile între picioare, etc.? Că vreau să dau o petrecere pentru cineva, şi mi-ar trebui aşa ceva. Şi eu nu fac, că o să trebuiască să stau la intrare, să bat invitaţii.

Reclame

Transmit un mesaj.

Babelor,

M-am dus azi dimineaţă să pun câteva infinituri de benzină în Suburban. Intru în benzinărie să plătesc, cumpăr un Toblerone, nişte ţigări, o ceafă de porc şi o sticlă de cola, mă întorc la maşină cu astea, le arunc pe bancheta din spate, mă aşez pe scaunul meu, şi lângă mine apare brusc Dumnezeu. Aşa cum îl ştim din icoane şi filme: un bărbat mai curând bătrân, barbă albă, ochi serioşi, doar că purta un costum destul de scump şi nişte pantofi frumoşi (Clarks, mi-a zis) în loc de cearşaful în care este înfăşurat de obicei şi sandalele poleite cu aur.
– Salut, zic.
– Bună să-ţi fie inima, Rhetta, zice El, şi m-am gândit că asta e bine, că mi-a binecuvântat inima, deşi n-am mai avut de ani de zile un preinfarct.
– Aşa să fie, zic. Cu ce ocazie pe-aici? Te duc undeva?
– Nu, nu, zice El, nu vreau să te deranjez prea mult. Mergi unde ai de mers şi cobor cu tine.
Am pornit maşina şi am luat-o înspre casă. Să fac nişte conversaţie, mi-am zis.
– Şi deci ce te aduce pe-aici?, am întrebat.
– A, da, a zis Dumnezeu, am venit să… Să te rog să îmi transmiţi mesajul. Pe blog.
– Transmit cu plăcere, am zis depăşind un Clio cam indecis şi făcând semnele de rigoare şoferului. Doar că blogul nostru, în fine, este cam de nişă, adică n-avem chiar atât de mulţi unici ca ăia din top 10…
– Păi tocmai de-aia, a zis Dumnezeu arătând cu mâna înspre semaforul la care tocmai trecusem pe roşu (dar abia se făcuse), că mi se pare că şi eu, adică noi, adică, înţelegi, biserica, a ajuns ceva de nişă, inclusiv Cuvântul meu. Şi decât să apar pe un blog din ăla ultrareligios – vezi, camionul, camionul!!! Uff… – zic, decât să apar pe un blog religios, unde oricum scriu numai trăzniţi, m-am gândit să te rog pe tine să… dacă poţi…
– Sigur, sigur, l-am încurajat eu, oricum, la noi se comentează mult, şi este o lume foarte mişto care se adună acolo… Şi ce să le transmit?
– În primul rând, să se iubească unii pe alţii, a zis El.
– Adică sex?, am glumit.
– Ah, Rhetto!, a râs Dumnezeu, nu, normal că nu! Să se iubească aşa, din suflet, normal!
– Ok, am spus, cred că o să ţin minte. Mai departe?
– Păi ăsta e un lucru din doar două, a zis Dumnezeu, că ultima dată când am venit cu zece, cred că lista era cam lungă, nu ştiu aşa mi se pare. Ei, şi al doilea lucru este… să fie calmi. Să fie cool. Înţelegi?
– Cred că da, am zis. Nu era şi un cântec al Rollingilor de pe Between The Buttons, Cool, Calm & Collected?
– Ba da, cam la aşa ceva mă gândisem, a zis Dumnezeu.
– Cum, şi asta-i tot?, am spus.
– Da, nu vreau să plictisesc lumea.
– Ok, am zis, evitând totodată un crater şi intrând pe sensul opus, ceea ce a presupus o frână bruscă a unei furgonete care venea din faţă. Bă boule!, am strigat la şoferul palid care mă privi ca pe un înger al morţii.
Am accelerat din nou, şi peste numai treizeci de secunde (în care Dumnezeu îşi făcu trei cruci şi se uită în urmă să vadă dacă n-am făcut prăpăd) am ajuns în faţa blocului meu. M-am dat jos şi am scos sacoşa din spate.
– Urci la o cafea?, l-am întrebat pe Dumnezeu.
– Nu, mersi mult, dar nu pot, a zis, mai am nişte treburi de rezolvat.
– Ok, am spus, bag chiar acum pe blog ce mi-ai zis.
– Mersi, a zis el.
Ne-am strâns mâna şi am mers fiecare la treburile lui. Sper că aţi înţeles mesajul: iubiţi-vă şi fiţi calmi. În rest, o zi bună şi vă pup.

Rhetta

Music to fuck to.

Babelor,

Exact ce scrie în titlu.
Încep eu:

Music to fuck to in a cold winter night in Bucharest in an overheated room:

Music to fuck to in a warm summer night in an overheated room (or tent) in 2 Mai (or Vama Veche):

Music to fuck to anytime, anywhere:

Alte propuneri?

Poşta redacţiei doi

Primesc azi un e-mail de la o cititoare. Sună aşa:

„Dragă doamnă Marx,

Deci mă numesc Florina, am 19 ani şi sunt din Focşani. Citesc în fiecare zi blogul Dumneavoastră şi trebuie să spun că vă consider o femeie foarte inteligentă şi deschisă şi cu multă experienţă de viaţă. Tocmai de aceea m-am hotărât să vă rog să mă ajutaţi într-o problemă foarte intimă, pentru că consider că sunteţi persoana cea mai potrivită.
Deci eu am un prieten Marius şi nouă ne place foarte mult să facem sex. Problema este că atunci când ne iubim eu gem foarte tare, şi amândoi locuim la părinţi şi îmi este cam ruşine să mă culc cu Marius pentru că mă gândesc tot timpul că ne-ar putea auzi părinţii şi nu pot să mă concentrez cum trebuie şi deci sunt mereu puţin timorată. Aş vrea să mă simt mai liberă şi de aceea obişnuim să punem muzică în timpul sexului, dar nouă ne place muzica house şi nu este o muzică prea potrivită cu sexul, pentru că nu prea pot să mă excit.
Am observat că Dumneavoastră vă pricepeţi foarte bine la muzică şi de aceea vă rog să îmi spuneţi şi mie ce muzică ar trebui să punem când ne iubim. Deci trebuie să fie destul de tare cât să acopere sunetele pe care le facem, dar să fie şi puţin romantică aşa încât să trezească în mine pasiunea.
Abia aştept răspunsul Dumneavoastră şi vă mulţumesc de pe acum.

Cu stimă,

Florina”

Dragă Florina,

Ce să zic; mă bucur că te-ai gândit să mă întrebi tocmai pe mine, nici că se putea o alegere mai potrivită.
În principiu, totul depinde de cât de tare eşti tu, ca sonoritate. Pentru cazuri extreme, recomand muzică Thrash, cum ar fi Megadeth sau Slayer, sau Metallica din perioada timpurie. Din păcate, aceste formaţii nu sunt poate cele mai romantice, deci aţi putea încerca cu nişte rock ceva mai clasic, mai banal; Scorpions, să zicem. Sau, dacă tot vi se pare prea violent, ce-ar fi să puneţi Prince? Fie Purple Rain, fie chiar un Best of.
Desigur, dacă gemetele tale nu sunt chiar atât de tari cât ţi se pare ţie (lucru foarte posibil, de altfel), propun să cumpăraţi nişte jazz: albumul Kind of Blue al lui Miles Davis mi se pare, de exemplu, foarte indicat pentru ce aveţi voi de gând să faceţi, doar că este, poate, cam liniştit.
De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, ideal ar fi să recurgeţi la clasici; mă refer bineînţeles la Rolling Stones, în special la perioada dintre Sticky Fingers şi Some Girls.
Sper ca sfaturile mele să fie de folos şi vă urez, ţie şi lui Marius, toate bune şi distracţie plăcută. Dacă celelalte babe care umblă pe blogul ăsta o să aibă vreo sugestie, sunt convinsă că o să te ajute şi ele cu dragă inimă.

Salutări,

Rhetta