Why don’t you come over? Celebra campanie publicitară îşi schimbă adrisantul cu cel mai prieten dintre popoare

Halou, halou

Mergeam zilele trecute pe stradă, când văd un anunţ. Cică: Vin Ruşii! Sau cu r mic, nu ştiu exact, că acolo au dat cu majuscule. Io în mintea mea zic: foarte tare campania! Deci chiar e tare şi creativă, chiar dacă e speculată pe marginea unei angoase care s-a instaurat în străfiinţa românului de vreo 70 de ani. Adică 194zecişiceva + 70 = peste douămiizece, deci p-acolo.

Nu e nevoie să zic despre ce angoasă e vorba. Adică sigur nu e aia că vin turcii, un popor care la orice oră şi oriunde ai face un sondaj în România de azi, e mult mai bine văzut decât ruşii. Mult, mult mai bine.

Acuma, de ce s-a decis să să meargă pă aşiest conşept creativ, noi ştim: fiincă publicu ţintă a fost Dan Puric. Şi e ochiei. Doar că, vedeţi voi, rusofonilor, rusofililor şi alţi Dan Purici, noi nu suntem iubitori de ruşi. Adică poporul român, el nu e iubitor de ruşi, din motive pe care probabil că nou înfiinţatul Centru Cultural Sovietic de la Bucureşti nu le înţelege şi pe care îi va fi foarte greu să le şteargă, cu toată masa lui rotundă despre al Doilea Răzbel Mondial. Unde ni se va zice, nu-i aşa, că poporu pretin ne-a eliberat şi că tezauru ni l-am dus la ei singuri. Ceea ce e adevărat, proasta diplomaţie a fost şi este o constantă a românilor, doar că asta nu şterge nici davai ceasu nici davai paltonu. Asta e, pretini, asta e, nu vă mai căcaţi pă voi atât.

Aoleu, scuze, o erată: am zis mai sus Centru Cultural Sovietic? – scuze, am vrut să zic Comunist; pardon, am zis Comunist?, voiam să zic pan-slavist etc.)

Aşa. Iar acuma fiincă reacţia românaşilor noştri a fost foarte, foarte, foarte slabă cam păpeste tot, de ca şi cum pă român nu l-ar mai fute asemenea griji, deşi va avea în curând rachete nucleare ostile dumisale la câteva sute de kilometri dă celebrele plaje amenajate de madam Udrea şi madam Mazăre, ne-am gândit să introducem chiar noi în discursu public aşiest subiect. Care zicem aşa:

Vine coru Armatei Roşii? (astea bănuiesc că sunt cu litere mari, nu ştiu. Ar cam trebui, că cică au salvat Ioropa dă nazişti) Păi foarte bine. E muzică, e antren, e floricele. A, ba nu, astea e la filmele dă la mall-urile alea cu care ne-a spălat pă creier cultura decadentă dă peste oşiean, bă băiatule! Jos cu ele! Nu floricele! Nu mall! Nu converşi! Numa coru Armatii Ruoşii, căcam numa atâta mai are şi maica Rusie să ne arate în materie dă cultură. (Ok, mai e şi balet, da Pliseţkaia tocma a murit)

Bun, acum nu ştim dacă răzbate umoru până la tovarăşii noştri, da îi asigurăm că spiritu e constructiv, adică dă mişto-uri, dă glumă. Chiar dacă vine dă la un blog care să chiamă Surorile Marx (dânşii ar trebui să ştie cel mai bine cum e cu psihologia inversă). Să nu scoată racheta din siloz încă, că poati ne înţielejem! Da treaba e aşa:

Dacă românachis veneau la Moscova să îl promoveze pă Fuego, sau pă Salam şi ziceau ceva dă genu: Vine Salam, ăl mai mare futăcios din România! Băgaţi femeile şi lanţurile dă aur în dulap! Băgaţi şi patrafiru lu patriarhu Kiril, că vi-l ia şi pă-ăla! Azi la Odesa, mâine la Moscova, că ştie drumu! Ştim că vă plac minorităţile, primiţi cu ţiganu? – deci dacă făceam noi asta, sau ceva la modu ăsta, oare se simţeau pan-slaviştii bine? O luau la glumă, la alea-alea, sau scoteau naţionaliştii cu lanţuri (da nu dă haur) şi topoare din dulap?

Păi na, răspunsu e ştiut. Se supărau, răsuceau dân mustăţi, că sunt neam dă supăraţi pă viaţă şi imediat ne arătau Tupolevu 160.

La care că tot e gluma, glumă, ne-am gândit să facem şi noi un afiş în replică la anunţatu eveniment. Care nu credem că-i va supăra, că doar suntem prieteni şi ştim dă vorbă bună. Şi dacă cumva se gândesc să vină-ncoace, cam cum a fost party-u ăla la Izabela, să ştie că ştim doar atât: de data asta doar călare pe bomba atomică mai intraţi acilea, pretini. Faptă care vorba aia, sperăm să nu se-ntâmple, dintr-un motiv pe care o sa-l înţelegi din imaginea dă mai jos.

A, şi încă ceva: omu e dator să-ncerce, sigur, da nu vă mai aruncaţi bre banii pă prostii. Să deschizi un centru cultural într-o ţară care nu ştie să spună trei cuvinte în limba culturii pe care vrei s-o promovezi, e cel puţin caraghios. Mai ales când, bănuim, obiectu discuţiei e însăşi cultura, deci printre altele şi o limbă, un grai cum ar veni, şi nu doar nişte şuruburi sau alte niscai obiecte dă larg consum. Iar dacă totuşi vreţi cu tot dinadinsu să faceţi asta, aşa cum ştie o planetă întreagă că aveţi obiceiu, o sa ziceţi cel mai probabil că nu contează: ce dacă românii nu ştie să vorbeşe ruseşte, noi suntem fraţi, fraţi ortodocşi, care ne tragem cu toţii dă la domnu Iisus şi Maica Precistă şi catapeteasmă şi amvon şi alea-alea!

Pă bune? Bă băieţi, bă. Luaţi bă pulsu poporului, dacă nu ne credeţi. Pe noi aicea ne doare-n cur de tot Dughinu vostru şi toate centrele voastre culturale ruseşti şi e suficient să deschideţi feisbucu să vedeţi că-i aşa. Hai să fim serioşi. Şi un P.S. – titlul articolului e, pentru cine nu s-a prins, o parafrază la celebra campanie Gândul de acum vreun an-doi.

Şi în loc de final, da, admirabilă cultură, admirabili muzicieni şi pictori şi scriitori şi dansatori şi tot ce mai vreţi voi. Dar ce se întâmplă acum în Rusia nu e ok şi nu face niciun bine culturii ruseşti.

vin rusii nasol pentru ei

Incredibil! Lista ruşinii e alcătuită din muişti!

Tocmai ce remarcam zilele trecute, că un anume subiect este exclus din discursul public după victoria lui Giohanis, când, iată, lista ruşinii a explodat.

Dar mai întâi subiectul: subiectul era că nimeni nu observase cum că nentu Alexandru Dughin, filozuofu de cafenea dat afară de prin universităţile moscovite, mare punător de umăr la victoria panslavismului galactic, deci acest domn şi-a văzut ruinate eforturile de astă vară când bătea drumu la Românica să vorbeşte cu prelaţii dă pacilea ca să convingă poporu să voteze cu PSD. Deci omu a luat-o pur şi simplu în mână, dacă se poate spune aşa, deşi la cât de venal e şefu său, donu liniştit Putin, credem că i-a dat-o şi la alte orificii. Sau măcar l-a pus să-şi deconteze beletele de avion dă i le plătise.

Deci taman ce observam io cum nu se vorbeşte despre asta, nu tu un Moise Guran, nu tu un Mândruţă, când iată: ciac-pac. A apărut lista cu oamenii care i-a făcutără bot lu don profesor Dughin şi ţine-te tati ce nume erau pe ea:

– Ceauşescu

– Vader

– Simona Halep

– Roberto Carlos

– biscuiţii Oreo

La care noi nu trebe să tragem dăcât o singură şi mare concluzie: nu numa că nu contează ce manevre face Dughin prin România, pentru că nu înţelege că poporu român nu e bărboşii ăia de predică ortodoxia pe la sate, da nici măcar nu contează cine e pe lista aia.

De ce? E foarte simplu: pentru că cine pizda noastră e Vladimir Ernu, sau Vladivostok Ernu, sau cum îl cheamă şi ce căcat contează ce doreşte el. Păi aţi văzut? E irelevant, deci hai să ne trăim în pula calului vieţile făcând abstracţie de această nulitate (literară, da) şi aia ie.

Ernu

Să sărim în ajutorul presei din Rusia!

Oamenilor,

Nu noi, românii, am inventat umorul. Mai puțin dacă sunteți protocroniști, caz în care aveți dreptate, faptul că unele personaje de pe Columna lui Traian au capetele înclinate spre spate, ochii bulbucați și gurile căscate, iar altele se agită pe acolo cu tot felul de obiecte, ilustrează de fapt o comedie dacă, mai veche decât orice au scris vreodată grecii.

N-am inventat noi, românii, nici absurdul. Mai puțin dacă sunteți dintre naționaliștii intelectuali care oftează noaptea în somn, zvârcolindu-se cuprinși de disperare să găsească o explicație victimizantă pentru faptul că Eugen Ionescu a optat de bunăvoie și nesilit de nimeni să își scrie numele franțuzește și să se manifeste pe meleaguri mai amatoare de cultură, caz în care asta s-a întâmplat doar pentru că nu am fost lăsați de marile puteri să o facem.

Dacă aveți mințile întregi în cap, ați avut norocul să nu veniți pe lumea asta cu vreo dizabilitate cognitivă majoră și nici nu ați suferit pe parcurs vreun tragic accident în zona capului, însă, sper că sunteți de acord cu ambele premise și putem trece mai departe. Neinventând noi nici umorul, nici absurdul, bănuiesc că nu aveți nici o problemă cu observația că nu avem monopol pe ele. Dimpotrivă, veți aprecia cu invidie, alții sunt mai înaintați ca noi în domeniile astea. Spre exemplu, ceea ce la noi se numește Times New Roman și la alții The Onion, la ruși a ajuns deja să treacă drept agenție sau post de știri oficiale, girate de stat și trimise ca atare în lume. Este că e genial și că înțelegeți brusc de ce de la est vine lumina? Da.

Prin urmare, nu putem să nu admirăm nivelul de rafinament la care a ajuns civilizația rusă, în generalizarea comicului și absurdului ca mod de viață. Se pare că deși noi, în lumea noastră înapoiată, nu am aflat încă, Ilf și Petrov au ajuns în sfârșit să fie predați în școlile rusești la ora de educație civică. Eu, cel puțin, nu găsesc alt sens pentru explicațiile date de presa oficială rusă pentru faptul că separatiștii ucrainieni pro-ruși (deci niște foști ruși încurajați de actualii ruși), ca niște imbecili de rebeli incompetenți ce sunt, au dat jos cu racheta un avion plin de cetățeni civili ai unor țări care n-aveau nici o treabă cu ei. (Observați că am folosit un timp trecut al verbului. Sunt câteodată o optimistă incurabilă.)

Dar să nu vă las în ignoranță, în caz că nu ați citit știrile zilele astea. Rușii au descoperit că, departe de a fi umplut cu oameni care își vedeau de vacanțele și călătoriile lor de afaceri (afaceri dintre care făceau parte și nimicuri precum vindecarea HIV), avionul malaezian era, de fapt, fratele lui dispărut fără urmă acum câteva luni în Oceanul… nici măcar nu se știe în care dintre ele. În fine, într-un ocean. El, avionul vechi, a stat până acum într-o bază americană (cum altfel?), cu cadavrele din el cu tot, fiind scos de la naftalină și catapultat deasupra Ucrainei, ca să poată da toată lumea vina pe ruși. Nimic mai ușor de înțeles, doar știm cu toții că americanii au o provizie întreagă de epave gata populate, OZN-uri pline de omuleți gri sau verzi, Yeti, dinozauri vii și daci de patru metri din aur de 50 de carate, plus avioanele Ameliei Earhart și lui Antoine de Saint-Exupéry, așteptând doar ocazia potrivită să le planteze unde le convine. Doar de asta au și creat Triunghiul Bermudelor, ca să nu le sece recolta, și îl întrețin cu energie din bateria cu care au cauzat și explozia de la Tunguska (vedeți? Tot la ruși! Normal. Toate se leagă.)

Dacă nu sunteți pregătiți să credeți că MH17 e de fapt MH370 (dacă aveți încă ochii închiși în ignoranța voastră comodă, adică), sper că măcar puteți accepta faptul că nu separatiștii pro-ruși au fost de vină pentru confuzie. Idioții cărora nici măcar terorismul nu le iese ca lumea au fost de fapt anti-separatiștii pro-ucrainieni, care au crezut că avionul care trecea pe deasupra lor era Air Force One-ul lui Putin și au sărit cu racheta, firește. Doar știm cu toții că Putin plutește nonstop pe deasupra Ucrainei, trăgând apa la budă în avion deasupra Kievului și aruncând cu prezervative (etichetate „small”) pline cu pipi și acid clorhidric peste copiii care fac slalom printre bombe. E la fel de comună și informația că Putin are cel puțin șapte clone, dintre care una era prezentă în ziua respectivă, pentru dezinformare, la un summit în Brazilia. Cum anti-separatiștii pro-ucrainieni nu au nici acces la internet și nici vreun interes să fie la curent cu mișcările principalului lor inamic, sper că nu aveți probleme nici cu varianta asta.

Dat fiind că presa rusă, în ciuda prevederii sale de a angaja, sub acoperire, premianți ai concursurilor mondiale și galactice de SF și comedie, ar putea rămâne la un moment dat fără idei, vă invit să dăm și noi o mână de ajutor, ca niște buni foști (și se pare viitori) vecini ce suntem. Prin urmare, încep aici o listă de alte posibile explicații pentru întâmplarea cu MH17.

Așadar:

1. MH17 nu există, la fel ca pasagerii lui. Adică există, dar nu prea. Totul a fost o încercare ratată a americanilor de a parașuta în secret agenți sub acoperire pentru a destabiliza situația din Ucraina, dându-le localnicilor arme, ștampile de vot și batoane Snickers, într-o zonă în care diplomații pacifiști ruși abia reușiseră să facă ordine cât de cât. Despre cât de profesionist a fost făcută toată treaba vă puteți da seama uitându-vă la cât de adânc merge acoperirea agenților: există povești de viață înduioșătoare, trecuturi convingătoare la prima vedere, alți agenți care joacă rolurile familiilor îndurerate, toată rețeta. Erau chiar și copii printre ei, ceea ce ilustrează amploarea monstrului unic care este sistemul de servicii secrete american. Iar măiestria cu care avionul Hercules (C-130) a fost deghizat în Airbus 777 nu poate decât să vă convingă de capacitățile tehnice ale CIA și de adevăratul rost pe lume al NASA.

2. Cei care au dat jos avionul MH17 erau, de fapt, americani sub acoperire. Conform obiceiurilor care le sunt băgate în ADN în Area 51, ei au țintit un avion civil, nu înainte însă de a se infiltra la vârf în structurile Malaysian Airlines, pentru a se asigura, conform marelui plan, că firma va fi atât de slăbită financiar încât, pentru o economie de câțiva litri de kerosen, va face ca traseele avioanelor sale să meargă pe scurtătură, neocolind spațiul aerian al zonelor de conflict. Din motive de acoperire, cazul nu va fi unic, modelul fiind reluat și în alte situații, cu avioane care trec pe deasupra Siriei și așa mai departe. Firește, pentru că nu sunt proști și nu uită scopul misiunii, agenții americani vor folosi pentru doborârea acestei rațe stătânde (scuze, chiar nu știu cum să traduc altfel expresia mult mai potrivită, dar din nefericire americană, „sitting duck”) echipament rusesc amplasat în terenul separatiștilor pro-ruși din regiune.

3.  MH17 nu s-a prăbușit în Ucraina, pentru că Ucraina nu există. După cum învață toți rușii la ora de istorie, Ucraina este doar o ambiție recentă și temporară a unei haite de anti-patrioți îndocrinați de americani. Ca atare, avionul MH17 s-a prăbușit în Rusia. Care avion MH17?…

4. Avionul MH17 era plin de refugiați din țările capitaliste care, disperați să evadeze din condițiile de viață infecte și subumane, au plonjat spre libertate și adevăratul tărâm al tuturor posibilităților care este Rusia. (Vedeți punctul 3.) Din păcate, pentru că și pilotul era antrenat tot în oribilele țări capitaliste, el a apreciat greșit distanța (se știe că americanii până azi se încăpățânează, împotriva întregii lumi și a evidenței, să măsoare în picioare, or, piciorul de american e mai mic decât piciorul de rus, ca orice altceva). Nenorociții de americani o să-i influențeze pe toți ceilalți să îi revendice pe morți, împreună cu toate posesiunile lor, doar ca să nu le lase satisfacția de a se odihni în pace pe tărâmul tuturor posibilităților. Totodată, vor trimite cohorte de agenți deghizați în specialiști în aeronautică și medicină legală care, sub acoperirea investigației incidentului, vor fura toate indiciile care îi pot incrimina pe americani și vor planta dovezi care să demonstreze, chipurile, că avionul a fost doborât de niște cetățeni care vor foarte mult să fie ruși, cu un echipament rusesc și încurajați să tragă în tot ce zboară de, ați ghicit, ruși.

5. Avionul MH17 era plin cu cetățeni implantați cu cip-uri conectate la computerul lui Obama, care urmau să se infiltreze în zonă și să răspândească, sub acoperirea de martori ai lui Iehova gay, cuvântul occidentalismului putred, iar doborârea lui a fost un act de legitimă apărare și o dovadă a fenomenalelor capacități tehnice și diplomatice ale Rusiei. Ăăăă… Ucrainei. Așa.

6. Obama era la vânătoare cu bazooka și a greșit ținta, pentru că e puțin cam chior, spre deosebire de Putin, care este etern, perfect și incoruptibil. Iar pentru că am văzut cu toții ce tărăboi a fost prin internet când cu fotografia cu arma de la Camp David, de data asta a pus la cale un adevărat complot ca să evite discuțiile. Asta nu a fost greu, dat fiind că avea deja la dispoziție avionul MH370, cu care americanii se joacă de-a Portal prin toată lumea încă de dinainte să știe lumea că există. De fapt, MH370 însuși este avionul fraților Wright, puțin modificat prin hibridare cu OZN-ul de la Roswell, pe care CIA îl tot teleportează peste tot, de obicei neobservat, cu ajutorul Triunghiului Bermudelor. Firește, experimentele americane de teleportare nu pot servi altui scop decât materializării unui contingent de paparazzi în dormitorul lui Putin, în scopul de a-l prinde pe acesta cu chiloții în vine, în timp ce fute o păpușă gonflabilă cu fața lui Obama și spatele lui Gorbaciov.

După cum vedeți, eu una m-am achitat de datoria istorică de a sări în ajutorul fraților noștri ruși (scop în care mi-am dat jos ceasul de la mână înainte să scriu această postare). E rândul vostru. Удачи!

Cosmologia viitorului: corpuri celeste ce nu conţin Rusia

Dragi prieteni, ştiinţa a descoperit:

În univers există viaţă, culmea, pe planete exact ca a noastră. Totul e la fel acolo, oamenii, copacii, tot, cu excepţia unei singure dar mari deosebiri: pe acele planete nu există Rusia.

E singurul mod în care îmi dă prin minte să atac un subiect grotesc, despre care se scrie în toate modurile posibile. Grotescul e de fapt de-a dreptul halucinant, până la punctul în care trece de imaginaţie. Cuvintele se succedă: copii, avion, rachetă, cretini. Dincolo de asta nu poate fi decât, aşa cum spuneam, observaţia ştiinţifică: pe planetele recent descoperite, sau recent descoperite în viitor, nu există Rusia.

Şi da, mă văd nevoită să reiau acest subiect despre care scriam, nu premonitoriu, nu cu anticipaţie genială, ci cu simpla observaţie a bunului simţ: ceea ce se întâmplă în acea civilizaţie nu e bine. Deloc. Ceea ce se întâmplă acolo e atât de monstruos încât depăşeşte tribulaţiile epileptice ale stângiştilor de rezervă (Ernu, Rogozanu), ci tocmai, duce individul în zona de revelaţie tâmpă, aproape cretină, în care mintea face loc pentru următorul gând: Aşa nu se poate.

Sigur, nu e clar ce se poate face în cazul în care aşa nu se poate. Să se ridice un zid al tuturor zidurilor, antiatomic şi înalt până la planeta Marte, care să separe Rusia de restul ţărilor lumii? Parcă nu merge. Să se niveleze această ţară sub bombe? Imposibil. Deşi până şi-aici, o minte dibace care priveşte brusc lucrurile din altă perspectivă, îşi dă seama de o minciună care a căpătat proporţii istorice: Rusia nu este nicidecum inexpugnabilă. Rusia pur şi simplu nu a fost atacată niciodată simultan din vest şi din est. Şi cam atât.

Revenind la (marea noastră) problemă. Intelectualii cu umori adolescentine n-au a se teme citind această postare: sigur că nu toţi ruşii sunt imbecili. Sigur că unii se cacă pe ei de jenă realizând că tot ce se întâmplă îi scoate din istoria lumii civilizate. Singura problemă e că nu au ce face. Monstrul de căcat îşi dă ultimele suflări, doar că e foarte, foarte periculos. Trebuie să fim cu ochii-n patru în vreme ce asistăm la dispariţia acestei civilizaţii inutile, altfel riscăm să dispărem odată cu ea. Iar asta, ştim de pe celelalte planete pe care s-a descoperit viaţă (culmea, aidoma cu a noastră, doar că nu există Rusia), nu se poate.

Şi încă o veste proastă pentru cei care găsesc încă justificări acestui vecin mare şi de căcat de la est: pe acele corpuri cereşti unde s-a aflat că există viaţă, nu doar că nu există Rusia. Nu, acolo, într-o cauzalitate ce pare să semene foarte mult cu ce se întâmplă pe pământ, nu există nici Siria, nici Sudan şi nici Bangladesh.

Ştim, e mai puţină varietate pentru apărătorii drepturilor omului.

Dar e mai ok.

Rusia. De ce nu. Niciodată.

Prieteni,

Privesc la valul de evenimente și declarații care vin dinspre Republica Moldova și nu pot decât să mă bucur. Mă bucur dintr-un motiv simplu și oligofren și anume că țara noastră trebuie să fie mare și fumoasă și puternică și eventual dacă o supără cineva, să se ducă peste acel cineva și să-l sau să o calce în picioare. E foarte bine. În plus, cu cîți mai mulți suntem care îl pot călca în picioare și pe Pictor Vonta, iarăși, cu atît mai bine. Sunt convinsă că frații moldoveni pot fi instruiți în sensul ăsta, dacă nu sunt deja de părerea asta.

În afară de asta însă, lucrurile pot fi privite și din altă perspectivă. Și cred că, de fapt, asta e perspectiva corectă. Cu alte cuvinte, cine are nevoie de Rusia? Nimeni, evident, nici măcar rușii înșiși, care probabil că s-au plictisit chiar ei să se uite în oglindă și să-și dea seama, din nou și din nou, ce popor de căcat sunt. Popor de căcat din mai multe motive. Unul pe care deja l-am amintit și anume că sunt singurul popor din istoria omenirii care se urăsc pe sine. Și nu oricum, ci cu talent, cu obstinație, cu o îndîrjire care te face să te miri cum de au rezistat pînă azi și pe lîngă care ura românilor de sine pare o mică copilărie.

Doi la mînă: rușii sunt o cultură de super-căcat, care au produs la un moment dat niște lucruri valabile, dar care astăzi nu mai pot fi apreciate și nici măcar înțelese de nimeni. Filmele rusești care se fac astăzi, iarăși, trebuie să fii Cristi Puiu ca să le poți urmări. Probabil nici măcar el. Asta ca să nu mai vorbim de limba rusă, care, atunci cînd deschide cineva gura și o vorbește (normal, din greșeală), pare o glumă sinistră. Adică ei se aud vorbind vreodată? Mai mult ca sigur nu, altminteri ar rămîne muți pe veci, ca și confratele lor Andrei Rubliov. Lucru care ne duce la o altă concluzie și anume că având o limbă atît de lipsită de muzicalitate, nici măcar muzică ca lumea nu pot avea. Sincer, voi ascultați vreodată muzică rusească? Nu, normal. Iar dacă vorbim de Vîsoțki, păi chestia aia nu se poate asculta decît dacă ești foarte, foarte beat și te afli la un baieram cu niște distruși atît de mari, încît pe lîngă ei Remus Cernea ar părea un mic copil.

Mai e nevoie de argumente? Nu cred. Sau dacă da, argumentul suprem este că rușii se detestă atît de mult încît nici măcar copii nu mai fac, singurii oameni din Rusia la ora asta nemaifiind decît Vladimir Putin și Medvedev, plus vreo doi-trei redactori de la Vocea Rusiei, care se sună unii pe alții și se felicită spunîndu-și că ce țară mare și frumoasă au și cum reprezintă ea coloana vertebrală a lumii, cu toate că de fapt nu e decît o mare întindere de gheață locuită de urși. Deci pula Rusia, nu e nicio Rusie.

Să felicităm prin urmare toate popoarele și în general pe orice om care întoarce spatele acestui munte de căcat inutil care a fost dintotdeauna această civilizație. Și să sperăm zi și noapte la distrugerea ei definitivă și ștergerea ei de pe hartă. O Rusie mai puțin, o planetă mai ok.