Divina(licita)ţie

Oamenilor,

În cele ce urmează se va reînnoda firul unei serii lăsate pe tuşă de mult. Dar să începem cu mijlocul, adică: vă amintiţi poate de postarea cu unghii de acu’ cam patru zile. Şi mai ales de ce ţinea mâna aia pozată, despre care v-aţi grăbit să presupuneţi (corect) că era a mea deşi nu am afirmat nicăieri asta: un glob mic cu moaca Pământului, da?

Ei, dacă aţi trecut acest mic test de memorie urmează nivelul doi, în care va trebui să mergeţi în urmă atât de mult încât cei mai noi pe-aici dintre voi nici măcar nu vor şti despre ce-i vorba. Să vă ajut, atunci, zicând că pe blogul ăsta practicăm din când în când diverse interogaţii şi forme de divinaţie. Dintre ele, probabil cea mai memorabilă este asta, completată de câteva interpretări de vise care-l fac pe Nostradamus să facă tumbe în mormânt de frustrare şi de o polemică privind plauzibilitatea ghicitorelilor.

Ei bine, iată că a venit rândul meu să contribui la faima divinatorie a acestui blog, chestie de la care m-am abţinut până acum. Să vă explic: corelând figurina voodoo care reprezintă Pământul (şi pe care o postez din nou ca să fie clar despre ce-i vorba)

cu ceea ce vedeţi mai jos că a rezultat în mod neverosimil de (dar cu adevărat) accidental, la ştergerea unghiilor care înconjurau globul…

…concluzia absolut evidentă este că am undă verde (dacă vă uitaţi atenţi la poză o să vedeţi nişte urme din această culoare) şi că, mai mult de atât, totul va merge perfect şi chiar vesel. Cum ce? Doar nu cumva nu v-aţi prins încă. Soarta îmi va surâde roz în demersul meu de dominaţie mondială, da, atât era de simplu. Vă jur, şi io m-am crucit când am dat să arunc discul de bumbac şi-am văzut că se hlizea la mine.

Deci oamenilor, cine vrea Hawaii?

 

A, şi bineînţeles că valoarea enormă pe care o va avea acest semn miraculos în istoria civilizaţiei îl transformă într-un obiect demn de magazinul nostru grav neglijat în ultima multă vreme. Când voi ţine şi globul mare în mână ca pe cel mic în poza aia, o să valoreze enorm pentru voi să puteţi spune “da dom’le, eu am obiectul profetic care a anunţat realitatea de acum, îl vând pentru <inseraţi sumă sau pretenţie absolut nebunească aici, la cursul zilei>”.

Spor, zic. Nu vom licita de data asta, pentru că nu vreau să vă spargeţi capetele. Preţul e fix iar fericitul nou posesor va fi desemnat după competitivul criteriu „primul venit, primul pe care am chef să-l servesc”. Poate fi al vostru pentru un preţ de doar 5 drahme alexandrine de sec. I î. Hr. Da, normal că ştiu care erau condiţiile monetare precizate în “Magazin”, dar mă puteţi crede pe cuvânt că nu va fi sprijinită nici o mişcare de insurgenţă de nicăieri cu ele.