LibraMed vs. ultima frontieră, game 1

Oamenilor,

Din lumea offline, unde cu toţii ajungem din când în când, courtesy of vreun Dorel înfigător de târnăcop în cablurile de curent, ţin să vă semnalez o chestie.

(Acest text va fi postat de pe un laptop care se dă pe un internet curgând din telefonul transformat în hotspot mobil, pentru că sunt genul de babă care face din astea. Asta în caz că aveaţi deja sughiţuri de logică.) M-am grăbit să vă lămuresc acest aspect pentru că nu vreau să faceţi supradoză timpurie de sughiţuri de logică – nu de alta, dar fix asta o să vă provoace şi imaginea următoare. În care vă rog să identificaţi ce anume e aiurea, dar aiurea rău, şi mai ales ce implicaţii are realitatea respectivă în ce priveşte inteligenţa a cel puţin doi oameni (unul din advertising şi unul din pharma). Oameni pe care, în lipsa unor termeni mai potriviţi, o să-i numim Microcreier şi Idiomegas. Merită din plin aceste calificative galactice, pentru că au inventat salvarea tuturor astronauţilor viitorului, pastila fără de care explorarea spaţiului cosmic nu va fi fost la fel.

DSC_9216

După cum vedeţi, avem de-a face cu două genii ale astrofizicii şi astrologiei, care şi-au dat seama că, dacă e să obţinem ceva rezultate din mineritul planetelor din sistemele solare învecinate (nici nu mai zic de cele ale ăstuia în care ne învârtim noi, că alea sunt practic în buzunarul nostru, ajunge doar să întindem mâna), trebuie luate măsuri serioase. Iar aceste măsuri serioase, în afara asigurării unei aprovizionări corespunzătoare cu batoane de ciocolată Milky Way şi conserve de fasole (care prezintă avantajul că pot fi folosite aproape simultan atât pentru mâncat, cât şi pentru propulsie), e musai să includă soluţii pentru supravieţuirea şi deplasarea pe corpurile cereşti cu atracţie gravitaţională mai mare decât cea terestră. După cum ştim cu toţii, dacă pe Neptun sau Uranus diferenţa ar fi sesizabilă, dar nu tragică, pe Jupiter deja am îmbulina-o, iar Jupiter nici măcar nu e o planetă mare în comparaţie cu altele. Dat fiind că praful de Olg pe care se va baza economia confederaţiei intergalactice cu centrul pe Pământ în anul 4592 se găseşte în cantităţi serioase mai ales pe planete pe lângă care Jupiter face figură de Mercur, înţelegeţi caracterul stringent al problemei şi, deci, importanţa istorică a soluţiei propuse de LibraMed: pastila care luptă cu supraponderabilitatea. Astronauţii eroi ai viitorului sunt salvaţi, dacă trecem peste cât de incomodă şi dătătoare de dureri de spate pare profesia de astronaut al viitorului, din ce văd în afişul ăsta.

Eu zic că, de acum înainte, nici măcar spaţiul nu mai e ultima frontieră. S-a terminat.

DEX-ul e ultima frontieră.

Baricadă?

Îhî.

(PS & disclaimer: Eu înţeleg că, din punct de vedere strict fizic, termenul poate fi considerat ca aplicabil şi obezităţii. Dar ăsta e un artificiu tehnic. Dacă ar fi 100% corect, termenul politicos pentru „gras” ar fi „supraponderabil”, nu „supraponderal”. Ceea ce, din nou, fizic s-o fi justificând, dar nu şi în logica limbii. „Supraponderalitate” e la fel de aiurea, dar e mai logic. Şi mai folosit, culmea, chestie pe care îţi trebuie un Google search să o afli. Trebuie să fie nasol când eşti forţat să munceşti în condiţii inumane, fără net la agenţia de publicitate deşteaptă care este. Zic să punem de un protest pentru respectarea drepturilor omului. Hai, şi ale omului din advertising.)