Dezbătăi electorale, primele impresii

Oamenilor,

Aolio. Aolio și vai și of, nu mă-mpingeți, c-amețesc.

Zilele trecute, aud eu pe țeava caloriferului de la baie cum că încep dezbateri electorale la televizor. Nu contează dacă ele au început mai demult sau chiar am prins-o eu pe prima din sezonul ăsta. Uneori caloriferul meu din baie are tot felul de interferențe, transmite de la Mezzo la Al Jazeera, alteori prinde un post local din Kyrgyzstan care mă face să înțeleg, din puținul pe care-l pricep, că oamenii de acolo sunt foarte pasionați de capre. Chiar nu contează, eu m-am bucurat ca un copil care primește un iPad placat cu vată de zahăr, pentru că e vorba, carevasăzică, despre o chestie din lumea unde așa ceva, ca și votul, contează. Buuun, îmi zic și îmi notez în calendar cu dalta.

Ieri seară, iau un bol uriaș de popcorn (înțeleg că asta e recomandarea oficială a Guvernului pentru vizionat dezbaterile electorale, or, eu ascult cu sfințenie Guvernul. Ba chiar nici sare, nici zahăr, nici alcool nu consum altfel decât cu măsură. E și camionul o măsură.) În fine, iau bolul de popcorn și îmi înfig dosul în canapea, chitită să savurez experiența democratică supremă, în fața televizorului care, mirat că-i cer să dea pe TVR 1, se luptă puțintel cu mine. Cedează repede în fața argumentelor „băăăă ej’ tâmpit, e dezbatere electorală, de ce nu mă lași să mă joc și io de-a lumea civilizată, ce, babele nu au drepturi?” Mă rog, asta și un topor.

Începe dezbaterea. Macovei – Tăriceanu. Pulsul mi se accelerează, îmi apar broboane de transpirație pe frunte. Luptă electorală așa cum trebuie. Sau măcar efortul unui simulacru. Nu contează. Iau un aspacardin, închid focul de tabără din colțul camerei și mă concentrez la dezbatere.

Din care lipsește 50%. Hopa. Tăriceanu a considerat că asemenea exerciții de retorică nu sunt pe înțelesul unei mase suficient de mari de votanți și că uleiul e mai atractiv, drept care lipsește cu nonșalanță din poveste. Care pierde, în consecință, cam 50% din credibilitate. Nu-i nimic, rămâne Macovei, care poate explica și singură măcar programul ei electoral pe căprării, chiar dacă farmecul dezbaterii e tocmai în partea cu dezbaterea.

Doar că doamna candidat Macovei refuză să facă asta, pentru că are în fața ei, pe post de opozant, nu pe Tăriceanu, ci pe purtătoarea lui de cuvânt. Să-i spunem doamna X, că chiar nu-mi aduc aminte cum o cheamă. Cu care Macovei nu consideră de demnitatea ei să converseze în contradictoriu civilizat, drept care dezbaterea începe cu o ședință suprarealistă de furat cartonașul din fața doamnei X, moderatorul fugărind-o pe Macovei prin platou ca să recupereze prețioasa recuzită și implorând-o să se supună regulii impuse de CNA, care zice că un candidat poate fi și reprezentat, nu doar prezent. Ratând magistral și penibil șansa de a sublinia de câteva ori și bine ce lipsă completă de respect și de inteligență politică elementare înseamnă absența lui Tăriceanu, Macovei insistă o dată la treizeci de secunde că ea este candidată, cetățeana din fața ei este doar purtător de cuvânt, care nu are dreptul să poarte cuvinte în prezența ilustrășeniei sale de candidată, sau ceva. În loc să insiste pe faptul că o dezbatere între un candidat și un purtător de cuvânt, aflați pe poziții inegale doar în ce privește capacitatea de a răspunde la întrebări puse live, este un simulacru, Macovei ciocănește ca o ciocănitoare isterică ideea inegalității de poziție ca și cum ea ar fi fost una de rasă, clasă socială sau inteligență nativă, cu un dispreț suveran de enervant care nu o împiedică să-i dea replica doamnei X atunci când are chef. Ați înțeles? Adică doamna X nu e destul de bună ca să răspundă la întrebări despre programul electoral al lui Tăriceanu, al cărui purtător de cuvânt este, dar e destul de bună ca să fie băgată în seamă cât să fie pusă la colț. Asta în loc să zici, ca omul cu creier în cap, că motivul pentru care n-ai ce discuta cu doamna X nu este că ea nu are dreptul să fie acolo, ci că ea nu poate aduce nimic nou în conversație, neavând căderea să facă mai mult decât să regurgiteze fragmentele relevante din programul lui Tăriceanu, în funcție de întrebare. Ceea ce nu e scopul unei dezbateri, ci al unui concurs de tocilari.

Dezbaterea, moartă la mal de la început prin chiulul lui Tăriceanu, o ține langa într-o bălăcăreală ca între Rhetta și Veta în zilele lor rele, de tipul „nu vorbesc cu tine, dar îți răspund”. Cu diferența că Rhetta și Veta au inventat un blog ca să nu-și vorbească, în timp ce Macovei se prezentase la o dezbatere electorală în care pretindea (și eu, din partea mea, chiar îi acordasem – idioată, știu) rolul interlocutorului superior intelectual, profesional și mai ales verde. Rol pe care l-a aruncat trist de repede la tomberon, ca un pseudo-invitat pe un pseudo-moderator altădată, în vremuri de tristă amintire. Zău că mai avea puțin și arunca și moderatorul, ca să fie reconstituirea bâlciului completă.

Nu că moderatorul ar fi meritat altceva. Singura lui treabă era aia de a pune întrebări legate de programul electoral al fiecăruia, cum se face în dezbaterile normale la cap de prin alte părți. El se lamenta în șoaptă „vai, doamna Macovei, nu se poate…”, „ei, doamna X, nici chiar așa…”, „vai, două doamne, nu mă așteptam, dacă aveam doi domni în emisiune mai da, dar așa, două doamne să se certe așa…” Cu autoritatea unui un motan mort de foame și castrat cu impresii de egalitate de sexe.

Din nou despre Macovei, că ea m-a interesat în povestea asta. Ea era cea cu ceva de demonstrat, că doamna X era decor, din punctul meu de vedere. Programul lui Tăriceanu îl citesc și singură. Faptul că Macovei a demonstrat doar incapacitatea de a înțelege ce capital de imagine putea să fie pentru ea absența lui Tăriceanu, împingând toată chestia într-un penibil care m-a făcut aproape să schimb canalul uneori de jenă, nu e bun. Două lucruri a făcut mai des decât să insiste isteric că nu are cu cine sta de vorbă (de parcă asta o împiedica să răspundă la întrebările adresate ei, ca și cum ar fi avut răspunsurile scrise cu cerneală invizibilă pe fruntea lui Tăriceanu și ar fi rămas brusc fără fițuică). Să pretindă să nu fie întreruptă nici chiar când răspunsurile ei dădeau în tirade interminabile și să-i întrerupă pe ăilalți doi cu fiecare ocazie. Barem, în a doua jumate a emisiunii i-o fi suflat careva că nu dă bine, că s-a mai potolit și a lăsat oamenii să termine de vorbit. Păcat că nu i-a dezactivat cineva și discul stricat cu demnitatea de a vorbi în calitate de candidat. Furia oarbă cu care a insistat pe asta, în loc să puncteze de câteva ori că absența lui Tăriceanu transformă dezbaterea într-o simplă explicare de program electoral din partea ei și că asta demonstrează angajamentul lui pentru normalitatea de a face lucrurile, i-a tăiat o ditamai craca de sub picioare. Pentru că poți să te întrebi ce dracu o să facă dacă ajunge președinte și primește în vizită oficială un prim-ministru sau ceva mai mic. Dă cu pumnul în masă că ea nu vorbește decât cu alți președinți, iar ăilalți n-au nici dreptul să i se adreseze direct, sau poate nici să respire același aer, și pleacă din sală?

Sigur că faptul că Tăriceanu avea chestii mai bune de făcut și a lăsat-o pe Macovei să dezbată în gol e inadmisibil. Dar pe electoratul pe care-l țintesc ei, sau cel puțin pe cel pe care pretinde că-l țintește Macovei, l-a dus capul să-și dea seama de asta și de unul singur, iar Tăriceanu a pierdut multe puncte din start la faza asta. Putea să aibă și ciumă, dacă voia și alți votanți decât cei automatizați trebuia să fie acolo. Chit că nu făcea decât să repete obsesiv, ca un papagal, câteva paragrafe din propriul program electoral și câteva învinuiri fără nici o legătură cu subiectul, dar cu potențial demagogic, la adresa lui Macovei, cum a făcut doamna X. Pe mine, baba Petronia Marcs, nu Tăriceanu m-a dezamăgit la faza asta, ci Macovei. Din bunăvoința mea electorală pentru ea au mai rămas firmituri, între chestia de aseară și programul ei electoral bun, dar cu găuri.

Sigur că mai e timp ca lucrurile să se schimbe până la alegeri. Dar io țin minte că am văzut aseară o serie isterică de perorații furioase și arogante și prea puține sânge rece și adaptabilitate. Din partea lui Macovei, repet, că Tăriceanu nu a onorat publicul. În dezbaterea de aseară Macovei a reușit, din punctul meu de vedere, să alerge de una singură și să iasă pe locul doi, pentru că și-a dat cu stângu-n dreptul.

Ceea ce nu înseamnă că nu-mi iau un bol de popcorn și mai mare pentru ceilalți. Mai ales pentru când apare Ponta să ne spună povești de adormit comisiile de doctorat. Că s-ar putea să uit și să mă uit la desene animate în loc, e altă poveste.