Progresismul a murit la Țăndărei. Din fericire

Încă de când Horia Roman Patapievici a devoalat political corectness-ul drept ceea ce e, adică un soi de comunism de sorginte americană, cu toții am realizat ce sunt corifeii lui: niște cretini patentați, cu creierii lichefiați de excesul social media. Pe imbecilitatea acestora de altfel, a și fost posibil, parțial, succesul PSD din 2016, pentru cine își aduce aminte, când, cățărați pe umerii viguroși ai lui Dacian Cioloș, principalii lui exponenți au început să-și agite imbecilitatea prin lume. Nu e cazul să dăm nume, deși o putem face, dar toată lumea știe cine erau. De la înălțimea așa ziselor lor postamente ne strigau cum trebuie să iubim țiganii, să-i luăm la noi acasă, deși înțelegem că lucrul ăsta s-a rezolvat până la urmă, i-a luat Cristian Neagoe la el și acum joacă toți, gratis, în reclamele la WWF. De aici începând un fel de curent îndoielnic care a început s-o ia la vale prin societate și care, all in all, numără cam undeva la vreo 2-30.000 de oameni. Adică aproximativ cam câți unici au revistele promovate de acești oameni pe zi. Sau, mult zgomot pentru nimic, cum ar spune un dramaturg străvechi.

Ok, dacă ați început să tremurați de nervi până aici, asta e foarte bine. Asta și urmăresc. Iar dacă, vis-a-vis de subiectul pe care am început să-l dezbatem, este perfect adevărat că nu putem generaliza, oameni ca Valeriu Nicolae, Gelu Duminică și mulți alții demonstrând cât se poate de clar că există și exemple foarte, foarte pozitive printre țigani, tot la fel de adevărat că numai cu ei nu se poate face primăvară. Dar deloc, deloc, nici măcar, așa, un mic înmugurit de ghiocel nu se poate face, pentru că acești oameni sunt mult prea puțini față cu misiunea despre care facem vorbire. Și pe care, nu-i așa, ne tot facem că o ascundem sub preș, iar când vine vorba despre ea scriem statusuri drăguțe ca să nu supărăm, vezi Doamne, pe cineva, deși nu știm pe cine am putea supăra spunând adevărul. Chiar, pe cine? Pe marii munți de intelectualitate care s-au stropșit la Vladimir Tismăneanu de mai aveau un pic și-l crucificau? Scuze, nu, pe ei cel mult putem să ne pișăm, dar de speriat de ei nu ne speriem, că, repet, n-avem de ce.

Ok, veți spunde, și atunci despre ce vorbim aici? Cine e vinovat și ce se poate face? Păi, din punctul meu de vedere, e simplu: vinovat este statul român, care este foarte, foarte, foarte slab și care nu a fost, nu este și nu va fi niciodată preocupat să propună niște politici coerente pentru integrarea acestor oameni în societate. Dimpotrivă, îi vezi în continuare defilând în hainele lor strămoșești prin satele și micile orașe ale României, făcând în continuare ceea ce știu mai bine, adică cerșind și furând, nu mi-e clar în care ordine. Iar când spunem politici coerente, atenție, nu ne referim la ideea ca presa de stânga să scrie despre ei în ideea că sunt și ei oameni. Că sunt oameni știm și noi, doar că vrem să vedem, cumva, nu știm exact cum, și din partea lor un efort cum că încearcă măcar parțial să se integreze în societatea românească și nu doar că societatea românească este obligată, dictatorial, de CNCD, să nu scrie răutăți despre ei pe Facebook sau cine știe unde.

Dar dacă tot vorbim despre PC și despre nuanțe, să mai spunem un lucru. Acest pseudo-curent face exact aceeași greșeală pe care a făcut-o și Ceaușescu. Care, așa cum bine știm, dacă ne lăsa naibii să ieșim din țară de două-trei ori pe an și ne mai dădea și ceva mâncare, trăia bine-mersi și azi. Ei bine, la fel și cu PC-ul. Dacă și vajnicii ideologi acestui pseudo-curent încercau să introducă o nunanță binemeritată în limbajul lor de lemn și anume că e ok să fii tolerant cu niște categorii care respectă legea, cum ar fi persoanele gay, dar că țiganii merită un tratament aparte, și mă refer aici, din nou, la politici sociale coerente și nu orice altceva ați putea să vă imaginați, atunci poate că mai avea o șansă. Dar nu, oamenii despre care fac vorbire, ideologii PC, au preferat să disemineze mesajele ca atare, la grămadă, așa cum le înțelegeau și ei de unde veneau ele, adică de peste Ocean, obligându-ne să fim toleranți în bloc, nediscriminatoriu, ca să încerc să fac un banc amar. Băi, scuze, parcă nu merge. Una e să fiu tolerant cu cineva care are niscai noțiuni față de ce înseamnă lege și alta cu altcineva care nu are absolut nicio noțiune despre acest lucru, chiar și la generații bune după ce a poposit aici din stepele Asiei și l-a scos Kogălniceanu din lanțuri. Mă ierți, tovarășe comunist pe stil nou, dar asta chiar nu pot face, și nu doar că n-o pot face eu, dar n-o poate face nimeni normal la creieri.

Concluzia? E simplă. Nu doar că political corectness-ul a murit, exponenții lui fiind acum precum soldatul japonez care încă mai lupta în Al Doilea Război Mondial după 29 de ani, dar ceea ce încearcă în continuare acești oameni, puțini, să trâmbițeze prin social media și două-trei gazete pe care nu le citește nimeni, certându-ne de câte ori atragem atenția că țiganii sunt, în marea lor majoritate, barbari și necivilizați, chiar și la 30 de ani după Revoluție și după zeci de milioane de euro veniți de la Comisia Europeană, doar-doar vom reuși să-i integrăm, nu doar că nu ajută această categorie socială, ci dimpotrivă, mai rău îi face. Nu asta e direcția. Nu așa vom putea să-i ajutăm, ceea ce, contrar a ceea ce s-ar putea înțelege din acest articol, ne dorim cu toții, ci, dimpotrivă, votând la putere oameni care au politici sociale coerente în ceea ce-i privește. Iar în momentul de față, din păcate, acești oameni nu există, orice mi-ați spune. Pentru că nici chiar la USR sau PLUS nu am văzut pe nimeni, țigan sau nețigan fiind, care să vină și să spună: da, tată, după ce luăm puterea facem asta, asta și asta pentru ei. Nu. Suntem în continuare la nivelul inițiativelor individuale, haiducești, salutare, o spun încă o dată, extraordinare, gen Valeriu Nicolae și Gelu Duminică, deși exemplele sunt mult mai multe, și cam atât. În rest o mare, mare liniște și o mare noapte.

Păi, scuze, nu așa se face treaba.

Realitatea mă depăşeşte din nou.

Babelor,

Ştiri pe Realitatea. Câteva mii de elevi romi au intrat la liceu sau aşa ceva pe nişte locuri speciale. Zice doamna care modera ştirile: „Iată, la vârsta la care ar trebui să se căsătorească, ei preferă să meargă la şcoală!”

Cut to: o clasă. Un băiat drăguţ, simpatic, rom, la vreo 14-15 ani. O fată de la Realitatea îl întreabă: „Ce vrei să faci mai departe?” – „Să studiez ştiinţele naturale, probabil chimia”, spune băiatul. „Dar n-ai prefera să te căsătoreşti?”, întreabă cretina sugestiv. „Nu”, zice băiatul, „aş prefera să învăţ”.

Şi o întreb pe vaca realităţii: ea n-ar prefera să sugă pula?

Vă pup,

Rhetta

Romani si tigani

Rhetto, am disparut pentru ca mi-e sila de ce e in jurul meu. De viata pe care o duc. De viata pe care o duc cu tine, bineinteles. Daca as fi mai tanara, as scapa, poate, m-as duce dracului undeva departe. Dar nu mai pot, nu mai am cum. Mi-e scris sa stau langa tine si basinile tale. Iti da mana sa scrii posturi savante si sa azvarli idei marete in globosfera, da’ sa platesti intretinerea nu mai stii. Sa speli cacatu dupa pisici ai uitat. Te besi si te caci toata ziua, da esti prima aicea la discutii cu cei mai tineri ca noi. Daca ai sti ce-nseamna cuvantul asta, ti-as spune RUSINE, dar nu stii.

In rest, ce pot sa zic. In sfarsit ai scris si tu in sfarsit un post inteligent, asta cu tiganii. Da, te felicit, lucrurile astea trebuie spuse si e bine ca le discutam aicea.

Culmea este ca zilele trecute chiar am fost intr-un sat de tigani din Romania, unde am stat cateva zile. Nu, nu e nici o gluma, chiar am fost, am martori. Oamenii traiau intr-o mizerie sinistra, dar nu faceau nimic rau, sau cel putin nu mie. Se mai bateau intre ei, se mai trageau de par, dar in rest erau foarte ok. O vorba rea nu mi s-a aruncat, iar cand eu – eu, atentie – am pronuntat cuvantul pula, barbatii si femeile lor si-au intors privirea. De ce? Ei bine, pentru ca le era rusine de ce-am zis. Iarasi, nu e nici o gluma, ceea ce spun s-a intamplat in Romania, la aprox. 100 – 120 km de bucuresti.

Intr-una din seri, insa, cand stateam la o sueta cu romanii care erau cu mine, limbile s-au dezlegat la o tuica. Asa se face ca unul din romani, nume cunoscut in cinematografia romaneasca, a spus ca tiganii trebuie omorati cu totii. Eu am inlemnit, fireste. Mai mult, cei alti cativa romani care erau in preajma l-au aprobat cu multa convingere. Da, parea sa fie concluzia serii, tiganii trebuie omorati in masa, peste ei data bomba atomica sau cu pisat, aruncat napalm, facute rautati. Iar n-am putut crede ca cineva poate uri pe cineva atat de mult, drept care am spus stop.

Stop. Tiganii nu trebuie omorati pentru ca nu sunt toti la fel, logic vorbind este imposibil, iar realitatea imi sustine cuvintele. Nu ma apuc sa dau exemple de tigani cu doctorate sau mai stiu eu ce, pentru ca n-au relevanta. Argumentele mele au fost insa urmatoarele: E periculos sa generalizezi; e periculos pentru ca e pur si simplu imposibil ca o anumita grupare, etnie sau rasa sa fie compusa din indivizi identici unii cu ceilalti; 2 – nu poti uri pe cineva cu atata intensitate, pentru ca in felul asta – intr-un mod subtil – te autodistrugi. Asta o stie oricine.

Atat mi-a trebuit sa zic. In momentele urmatoare initiatorii acestei discutii destepte aproape ca au vrut sa ma stranga de gat. „Iubitoareo de tigani!” au urlat la mine, „si tu esti tiganca, e clar, de-aia le ei partea! Te lasam intre ei, nu mai ramane os din tine!” Nu mai continui, nu are sens. Cinstita sora Rhetta o poate da in scris, nu sunt tiganca. Chiar daca as fi insa, n-as avea nici o rusine. O spun aici sus si clar, a fi tigan e unul si acelasi lucru cu a fi roman, bulgar, rus, sau pur si simplu cu a fi om. De-asta petitiile si proiectele de lege de genul asta (care spre oroarea mea sunt sustinute de prea multa lume) nu au nici o sansa de reusita.

Eu una nu voi subscrie in veci la o asemenea ineptie, doamna Gabriela Antoniu, sau Pizdoniu, sau cum te numesti, jurnalista a ziarului Cacat. Nu veti reusi sa semanati ura intre noi, pentru ca nu toti suntem imbecili. Sora Rhetta are insa pe undeva dreptate – ar trebui sa ne fie rusine de articolul pe care l-ai scris. Iar tu sa-ti dai demisia sau sa fii concediata. Sa ne mai miram ca Harghita si Covasna vor autonomie? N-avem de ce. Cu oameni ca tine e normal sa vrea sa-si faca propria lor tara. Sa puna granita intre ei si cacatul din capul tau.

As vrea, desi poate nu e locul aici, sa le multumesc celor care au scris vorbe bune despre blogul nostru. Chiar si celor care nu le-au scris, cum ar fi domnul Alex Leo Serban, a carui prezenta a imbogatit intr-un fel sau altul nimicnicia noastra virtuala. Datorita voua ma intorc aici mereu si mereu desi trebuie sa am de-a face cu nesimtita de Rhetta.

In incheiere, as vrea sa va spun ca, da, am facut si poze in satul de tigani (iar pentru cei care vreti sa stiti numele locului, am sa vi-l spun in privat). Am sa atasez aici una dintre aceste poze. Va las pe voi sa decideti daca fetzele lor sugereaza faptul ca trebuie omorati, anihilati sau mai stiu eu ce. Eu una ma voi impotrivi cu toate puterile oricarei discriminari in ceea ce-i priveste.

dscn0937