Rusia. De ce nu. Niciodată.

Prieteni,

Privesc la valul de evenimente și declarații care vin dinspre Republica Moldova și nu pot decât să mă bucur. Mă bucur dintr-un motiv simplu și oligofren și anume că țara noastră trebuie să fie mare și fumoasă și puternică și eventual dacă o supără cineva, să se ducă peste acel cineva și să-l sau să o calce în picioare. E foarte bine. În plus, cu cîți mai mulți suntem care îl pot călca în picioare și pe Pictor Vonta, iarăși, cu atît mai bine. Sunt convinsă că frații moldoveni pot fi instruiți în sensul ăsta, dacă nu sunt deja de părerea asta.

În afară de asta însă, lucrurile pot fi privite și din altă perspectivă. Și cred că, de fapt, asta e perspectiva corectă. Cu alte cuvinte, cine are nevoie de Rusia? Nimeni, evident, nici măcar rușii înșiși, care probabil că s-au plictisit chiar ei să se uite în oglindă și să-și dea seama, din nou și din nou, ce popor de căcat sunt. Popor de căcat din mai multe motive. Unul pe care deja l-am amintit și anume că sunt singurul popor din istoria omenirii care se urăsc pe sine. Și nu oricum, ci cu talent, cu obstinație, cu o îndîrjire care te face să te miri cum de au rezistat pînă azi și pe lîngă care ura românilor de sine pare o mică copilărie.

Doi la mînă: rușii sunt o cultură de super-căcat, care au produs la un moment dat niște lucruri valabile, dar care astăzi nu mai pot fi apreciate și nici măcar înțelese de nimeni. Filmele rusești care se fac astăzi, iarăși, trebuie să fii Cristi Puiu ca să le poți urmări. Probabil nici măcar el. Asta ca să nu mai vorbim de limba rusă, care, atunci cînd deschide cineva gura și o vorbește (normal, din greșeală), pare o glumă sinistră. Adică ei se aud vorbind vreodată? Mai mult ca sigur nu, altminteri ar rămîne muți pe veci, ca și confratele lor Andrei Rubliov. Lucru care ne duce la o altă concluzie și anume că având o limbă atît de lipsită de muzicalitate, nici măcar muzică ca lumea nu pot avea. Sincer, voi ascultați vreodată muzică rusească? Nu, normal. Iar dacă vorbim de Vîsoțki, păi chestia aia nu se poate asculta decît dacă ești foarte, foarte beat și te afli la un baieram cu niște distruși atît de mari, încît pe lîngă ei Remus Cernea ar părea un mic copil.

Mai e nevoie de argumente? Nu cred. Sau dacă da, argumentul suprem este că rușii se detestă atît de mult încît nici măcar copii nu mai fac, singurii oameni din Rusia la ora asta nemaifiind decît Vladimir Putin și Medvedev, plus vreo doi-trei redactori de la Vocea Rusiei, care se sună unii pe alții și se felicită spunîndu-și că ce țară mare și frumoasă au și cum reprezintă ea coloana vertebrală a lumii, cu toate că de fapt nu e decît o mare întindere de gheață locuită de urși. Deci pula Rusia, nu e nicio Rusie.

Să felicităm prin urmare toate popoarele și în general pe orice om care întoarce spatele acestui munte de căcat inutil care a fost dintotdeauna această civilizație. Și să sperăm zi și noapte la distrugerea ei definitivă și ștergerea ei de pe hartă. O Rusie mai puțin, o planetă mai ok.