Universitatea Nationala de Arte

Buna seara, iubitelor. V-asteptam ca si cand.

Dar nu ca si cand as fi vrut sa va cant cu vocea mea dogita de betie aceasta deloc celebra melodie din anii ’80. Ci ca si cand as fi vrut sa va spun ca astazi, sau zilele astea, surorile Marx au repurtat prima victorie clara impotriva lipsei de bun gust. Cu alte cuvinte, da, ne-am trecut in cont, in portofoliu’ nostru plin de celulita, un frumos 1-0 impotriva unei hidosenii estetice. Iar pentru aceia dintre voi pierduti mai de curand pe pardoseala virtuala a apartamentului nostru, ei bine… aflati ca e vorba despre nimic mai mult decat un site. Stim, nu e un obstacol foarte ridicat. Dar sunt convinsa ca pentru varsta noastra nu-i tocmai rau. Si asta pentru ca, asa cum bine spunea sor-mea, in tara asta pana si sa generezi schimbarea unui site e egal cu urnitul dulapului Sisific spre bolta cereasca.

Dar sa las deoparte bla-bla-ul de blogger made @ cafeneaua obosita de pe strada pulii si sa spun clar despre ce e vorba. Acum mai bine de o luna, devastam intr-un post de o violenta inspaimantatoare site-ul Universitatii Nationale de Arte. N-am sa explic acum detaliile in care am intrat, ele pot fi gasite undeva pe-aici, dar cert este ca site-ul respectiv mi s-a parut atat de sarac si de – realmente – vid, incat n-am crezut ca o adunare pretins respectabila de artisti poate avea o asemenea usa de cacat la casa lor facuta din internet. Urmarea, pe scurt, este faptul ca l-am – si i-am – ciuruit cu vorbe grele.

Dar asta numai pentru ca astazi, blu, un stimabil cititor al mizeriilor noastre, sa ne spuna ca grafica site-ului s-a schimbat in mod miraculos. Mirata, am intrat sa vad si iata, da, acolo, atunci, acum, minunea se materializa chiar in fata ochilor mei loviti de cataracta. Astazi, deci, oricine va incerca sa intre pe situl http://www.unarte.ro va fi redirectionat automat spre http://www.unarte.org si va vedea o versiune AFTER cu mult imbunatatita fata de cea BEFORE. Pentru cei care nu stiti cum arata before, nu va bateti capul – e ca si cum n-ar fi fost nimic. Pentru cei care ati avut ghinionul sa vedeti prima versiune, imi pare rau pentru voi, dar recunoasteti ca asta de acum e mult mai ok.

In fine. Sa n-o mai frec degeaba, pentru ca scopul nu e sa ne tragem noi laurii, ci sa-i punem pe capul universitatii respective. Careia, dupa cum se poate vedea si din titlu, i-am redat numele initial, adica din U.N.Moarte a redevenit UNArte.

Felicitari, UNArte! Deci in tara asta chiar se poate schimba ceva, fie si un site.

Atunci pazea.

Universitatea Nationala de Moarte

Babelor, noi ne-am adunat aici din cauza unui scop comun: suntem batrane si vrem sa fim si mai batrane. In afara de asta, totusi, e ceva mai mult care ne uneste: o rautate incredibila care, sper eu, creste de la o zi la alta tot mai mult si (iar sper) intr-o buna zi va da pe dinafara, cotropind viata reala.

Ma aflu acum, aici, scriind aceste randuri, pentru ca rautatea mea cumplita si-a gasit o noua tinta, cred eu, pe buna dreptate. Aceasta tinta se numeste Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, mai exact websitul acestei – cica – facultati. Babelor, eu insumi credeam c-o sa ajung candva Goya – sau Ion Barbu, nu mai stiu – dar n-a fost sa fie. Chiar si-asa, referitor la lumea asta am pastrat mereu in minte, suflet si ficat, o imagine – o imagine, repet, si nu o scandura sau altceva – extrem de plastica si de grafica in acelasi timp, dand pe dinafara de o voluptate… cum sa explic… a, da, o voluptate a culorilor si formelor care converg spre infinit, reducand imposibilitatea si conceptualizand-o irefutabil, asa cum ar teoretiza, probabil, orice critic de arta adevarat. Ati inteles, in mintea mea decrepita, se nasc, cand ma gandesc la asa ceva, imagini inefabile, nespuse, nemaigandite candva, care explodeaza in nuante, si culori si structuri 2d care depasesc orice imaginatie. Iar lucrul asta il traieste, banuiesc, orice persoana pentru care universul respectiv inseamna ceva. Dar nu si cei care au conceput situl facultatii.

In mintea acestor imbecili, portalul virtual prin care se patrunde in lumea lor grafinefabila, sau pictotala, sau cum ar trebui de fapt sa fie, arata pur si simplu ca o pula. Ma rog, aici le fac un compliment, pentru ca o pula arata totusi cumva, are o forma, un sens, un scop. Situl lor, nu. De o banalitate si o saracie cumplita, el nu arata de fapt nici cum. E gol. Searbad. Nu tu o schita, un crochiu de Lautrec, sau de Caracci, sau de cine vreti voi, care sa se ghiceasca subtil din layerele artificiale ale sitului. Nu. Nimic. Nada. Urat si trist, ca si viziunea lor despre artele plastice. Prefer sa cred – si, din nou, sa sper – ca o asemenea raportare la imagine nu e simptomatica pentru romani. Mi-e teama ca ma insel.

Singura intrebare pe care mi-o pun vazand asa ceva, este de ce studentii cacatului respectiv de facultate nu fac ceva in sensul asta. De ce nu se revolta, de ce nu scriu pizda pe websit, de ce nu dau foc la facultate. Mai ales ca sunt o gramada de sectii responsabile de multe din elementele vizuale ale acestei societati. Explicand in debutul postului ca rautatea mea creste pe zi ce trece si mandrindu-ma cu asta, am decis sa-i ajut. Asa se face ca, pe calea asta, doresc sa-i fut in gura pe autorii websitului – desi n-am cu ce – si sa declar ca sunt niste nulitati. De asemenea si pe aceia dintre profesori care au aprobat vizualul sitului, spunand „e bine, merge-asa”.

Pentru cei care nu-mi intelegeti indignarea sau va intrebati cum de-mi suporta sor-mea lipsa de maniere, intrati, va rog, o secunda pe http://www.unarte.ro. Mai mult nici nu se poate, veti regreta instantaneu.