Urban art to the rescue

Oamenilor,

Tocmai m-am întors din oraș cu zece croissante bune, o bucată de sârmă ghimpată și o dilemă: pata aia de vopsea roșie care șiroiește de pe țeapa lui Ghilduș din Piața Revoluției, imediat sub ghemul făcut frigăruie, era acolo de la început?

 (foto furată de aici)

Asta era dilema cu care m-am întors, nu o întrebare pe care v-o pun vouă, pentru că între timp am aflat răspunsul: nu. E completarea adusă, aflu de aici, de un graffer pe nume Kero, care a aruncat niște pungi cu vopsea în cartoful traforat, clarificându-i astfel sensul într-un mod la care Ghilduș nici n-a visat. Deși ar fi trebuit, poate, s-o facă, scutind bucureștenii de multă hermeneutică pe lângă. Există și filmarea evenimentului, chiar.

O să ziceți că e vandalism, și sigur că în mod obiectiv e. Dar e vandalism de reparație, așa cum graffiti pe zidurile hidoase construite de oameni fără ochi sau pe metrourile dintr-un Univers post-apocaliptic te fac să nu mai vezi zidurile hidoase construite de oameni fără ochi, respectiv metrourile din Universul post-apocaliptic.

Eu zic că țeapa e mai ok așa, deși mi-a luat 10 luni să observ îmbunătățirea (să zicem că din cauză că de obicei trec pe acolo noaptea și sunt cam chioară). Dacă sunteți de altă părere, sunteți doamna mama lui Ghilduș și vă rog să închideți calculatorul și să vă bateți copilul cu el.

Dacă vrea careva să folosească titlul pe post de nume de grup sau inițiativă artistică, luați-vă gândul. E al meu.