JCVD

Veto,

Văzut film cu Jean Claude Van Damme. Următorul scenariu: JCVD ajunge în Belgia, în vacanţă. Intră într-o bancă să scoată nişte bani. Acolo tocmai are loc un jaf armat. JCVD este luat ostatec, împreună cu alte şapte persoane. Poliţia crede că el este unul dintre gangsteri. Etc.

Nu zic că filmul este bun (deşi este). Nu zic nici că Van Damme face un rol foarte mişto, luându-se pe el însuşi la mişto (deşi face, şi se ia). Zic însă că filmul merită văzut, fie şi numai pentru scenariu şi pentru două inovaţii, dacă le pot numi aşa, ale limbajului cinematografic. Poate că una dintre ele s-a mai făcut, iar poate că celaltă este cam… facilă, la prima mână, cum vrei tu să-i zici.

În fine. Eu m-am uitat la film cu plăcere, am râs de câteva ori, m-am bucurat să văd că Van Damme este, dacă nu un actor foarte bun, măcar un om cu simţul umorului, care ştie – şi vrea, şi poate – să râdă de el însuşi şi de propria-i imagine.

Dacă ar fi să îi dau un scor între unu şi zece, ar primi şapte. Adică nouă pentru idee şi scenariu şi şapte pentru realizare. Ştiu, nouă plus şapte egal şaişpe, împărţit la doi, opt; dar totuşi nu pot să dau opt puncte unui film cu Van Damme, pentru că sunt rea şi plină de prejudecăţi şi nu vreau să mă arate lumea cu degetul şi să zică „ai auzit? Rhetta a dat opt puncte unui film cu Van Damme!”. Nu. Filmul merită şapte, deci îi dau şapte, chiar dacă socoteala spune altceva. Poate că merită de fapt numai şase, dar m-a bine-dispus, şi deci…

A, întrebi dacă merită văzut? Cred că da. Poate că dacă o să îl vezi, nu o să fi de aceaşi părere cu mine. Atunci mai vorbim.

Oricum. Eu  zic că a fost onorabil. E de-ajuns şi asta, cred.

Hai te pup.

Rhetta