Ucideți câinii bagabonți

Acum câteva zile am repurtat, e adevărat, cu ajutorul soră-mii, o mică dar importantă victorie în lupta cu apucăturile absolut necivilizate ale poporului român, căci de ele va fi vorba în continuare.

Dar ca să începem cum trebuie, să propunem o axiomă: fiind un popor predominant necivilizat, românii au drag de necuvântătoare. Să aprofundăm această teorie: faptul că are drag de necuvântătoare nu face poporul român nici milos, nici inimos, nici blând. Nu, îl face necivilizat, cel puțin atâta timp cât prin această dragoste a lui fabuloasă deranjează oameni care n-au nici în clin nici în mânecă cu respectiva dragoste, care se poate consuma liniștită în intimitatea apartamentului – sau, mă rog, a grotei, mai degrabă – rămânând în felul acesta privată.

Ca o adăugire, să menționăm că este vorba de animale mai degrabă casnice, cum ar fi câinele și vecinul, deși probabil că ar putea fi și șerpi. Caracterul românilor, să recunoaștem, sugerează asta.

Și ca să ne plasăm și mai bine în context, să studiem versurile simptomatice ale unui celebru cantautor român. Iată cum versuiește el:

La uşa mea, azi noapte a venit
Un câine amărât şi prăpădit.
Tremura de frică, vai de el,
Ce viaţă necăjită de căţel...

Inconștient de forța mobilizatoare a versurilor lui, autorul merge însă și mai departe, afirmând chiar că:

A rămas la mine şi-mi plăcea
Că pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard, cu pietre-n el dădeau

Desigur, nu e nevoie de mai mult ca să ne dăm seama că marele om este 
iresponsabil. Cântând astfel, la strună, la chitară, el devine fără să vrea 
idolul unei întregi categorii de oameni, doar că nu cea mai flatantă cu 
putință: e vorba de oamenii săraci, atât la pungă cât și cu duhul, care 
nu mai găsesc în fața loviturilor sorții alt sprijin decât blănița lui Azorel, 
sau codița lui Bobiță și tot așa, imaginația e limita în cazul de față. Și, 
normal, tot fără să vrea, devine sau ar putea deveni portavocea unei alte 
categorii sinistre de oameni – oengiștii responsabili cu drepturile animalelor.

Nefiind de aceeași părere cu acest Bob Dylan al zoofililor, căci putem 
avansa chiar ipoteza că asta e ceea ce stă de fapt la baza acestei apropieri 
nefirești între om și animal, deci nefiind deloc de aceeași părere, am încercat 
zilele trecute să-l omor pe Ciorăpel, câinele bagabont care lătra la oamenii 
așa-zis răi care treceau pe strada noastră (Menterești colț cu Popleoasca). 
Aveam o bucată de carne, un drug de fier și eram hotărâtă să-i storcesc 
creierii, după care să arunc hoitul în stradă drept exemplu.

Iată însă că apare sor-mea, mai sensibilă la sânge, cu un număr de telefon: 
9520, de la Poliția Animalelor, sau ceva de genul ăsta. Restul a fost o 
minune: oamenii au venit, l-am arătat pe Ciorăpel, m-am uitat chiar în ochii 
lui fără nicio remușcare, după care același Ciorăpel a dispărut pe vecie. 

Deci se poate.

Totul este însă să vrem, să ne dorim acest lucru. Iar din acest punct de 
vedere, care ar presupune probabil o educare masivă a populației, 
demersul apare ca fiind aproape imposibil. Cum să-i explici unui om inimos 
că dacă vrea să țină în viață un câine agresiv poate să-i dea de mâncare în 
propria casă și nu pe stradă? Nu poți. Omul, inimos cum e, simte nevoia să 
împărtășească omenia lui cu întreg universul, cu natura, cu tot ceea ce îl 
înconjoară.

Lucru care îl face, iremediabil, un cretin. Sau o cretină, după caz.

În ce mă privește, voi continua să sun la acest 9520 ori de câte ori va fi nevoie, 
fără să-mi pese de soarta ulterioară a câinelui cu pricina. Ba chiar mă va 
durea în cur dacă moare sau trăiește, dintr-un motiv simplu: locul lui nu e 
pe stradă. Asta se cheamă civilizație, iar dacă am de ales între a-i fute un 
fier în cap și a merge liniștită pe stradă, voi opta mereu pentru prima variantă. 
Sigur, metoda cu pușca e și ea ok.

Și ca să evităm comentariile cretine: da, mă refer, la câini bagabonți și nu de 
apartament, da, mă refer la cei agresivi și nu cei de rasă, pierduți recent și, da, 
mă refer la câini bagabonți și nu la pisici de același fel.

no_dogs