Babelor,
Vineri e Ziua Nu Băsescu. Adică o să se adune nişte oameni să strige „Nu Băsescu! Huooo! Uraaa!” şi ce le-o mai veni la gură.
Remarc trei lucruri: în primul rând, faptul că surorile Marx şi nobasescuday nu au nici un prieten comun în blogrolluri. Nu că asta ar reflecta vreo diferenţă intelectuală între noi şi ei; consider că cineva poate fi mai mult decât îndreptăţit să aibă o atitudine duşmănoasă faţă de Băsescu; motive ar exista destule.
În al doilea rând, existenţa acestei acţiuni mă bucură, deşi nu îi împărtăşesc ţelurile sau idealurile. Palatul Şuţu numeşte ziua antibăsescu inutilă, comparând-o cu un Ferrari fără benzină şi explicând că acest „nu” (de fapt, „no”) devine absurd având în vedere faptul că nu neagă nici o afirmaţie. Îndrăznesc totuşi să cred că este vorba de mai mult decât de un simplu nu: de o revoltă a societăţii civile, fie ea şi numai o biată societate virtuală, compusă din câteva zeci de bloguri şi bloggeri, la adresa dezamăgirilor generate de clasa – sau poate numai direcţia – politică reprezentată de Traian Băsescu. Mi se pare ok să zici „Aşa nu!”, chiar dacă nu zici cum ar fi „aşa da”.
În al treilea rând, mă minunează un lucru: încerc să îmi amintesc dacă a existat vreodată o aşa-zisă „no Năstase day”, şi ajung la concluzia că parcă nu. Sau „no Voicu”? Sau „no soacra lui Geoană”? Hm, nu-mi amintesc. Şi atunci, în contextul politic actual, toată acţiunea capătă un aer debusolant, ba chiar puţin meschin şi partinic.
Şi, deşi ştiu că a fost pornită cu mult înainte de apariţia cazului Voicu, mi se pare cretin să strigi „Muie Băsescu”, dar nu şi „Muie toţi ceilalţi”. O să vedem vineri.
Vă pup,
Rhetta
Surorile Marx 