Colecţia de filme babane: Pat Garrett and Billy the Kid

Babelor,

Ştiu că vă plac westernurile. Se citeşte pe mutrele voastre. Şi mie îmi plac: cai, pistoale, dueluri, tâgâdâm-tâgâdâm, poc-poc…

De-aia vă recomand astăzi un film deosebit de baban. Pat Garrett and Billy the Kid.

Povestea (oareşcum adevărată) este următoarea:

America. Secolul 19 se apropie de sfârşit. Lucrurile încep să se schimbe. Vestul sălbatic este pe cale să fie domesticit. Pat Garrett, un fost bandit, este numit şerif şi i se porunceşte să-l aducă în faţa justiţiei pe Billy the Kid, căruia Garrett i-a fost mentor, tată, prieten. Garrett îi cere lui Kid să se lase de prostii şi să plece în Mexic. Îi explică că locul său nu mai este în America. „The time have changed, Kid”, îi spune. „Maybe, but I didn’t”, răspunde Kid.
Ei, şi de aici începe vânătoarea. Garrett şi oamenii lui contra lui Kid şi oamenii lui.
Nu vă spun ce se întâmplă în film, pentru că vreau să-l vedeţi. De fapt nici nu se întâmplă mare lucru. Ne este clar de la început încotro se îndreaptă. Dar pot să vă zic de ce trebuie văzut.
În primul rând, din cauza regiei lui Peckinpah. Care a fost un regizor mare, foarte mare, şi care a influenţat enorm tot ce a venit după el (observaţi, de exemplu, cum foloseşte ralanti-ul, care este într-un fel emblema lui).
Apoi, muzica lui Bob Dylan. Unora s-ar putea să nu le placă. Pe mine mă dă pe spate de fiecare dată când o aud.
Şi în al treilea dar nu ultimul rând, atmosfera din anumite scene. Poate că nu scenele importante: dialogul lui Garrett cu un tâmplar care construieşte sicrie. Un fel de duel între Garrett şi un barcagiu (mai curând plutagiu, de fapt). Scena în care Kid se întâlneşte absolut întâmplător cu unul din ajutoarele lui Garrett, un moşulică.

Babelor, vă zic: filmul merită. Este vorba despre prietenie, bărbaţi, valori morale, respect, trădare, libertate, progres, autoritate, moarte, America… Aproape despre tot, în afară de dragoste. Este vorba despre cum curge timpul şi ce pierdem din cauza asta. Un film melancolic şi trist, care pune multe întrebări şi ne lasă pe noi să găsim răspunsurile.

Şi dacă tot îl vedeţi, căutaţi versiunea lui Peckinpah, adică aveţi grijă să scrie director’s cut pe el.

Rhetta