Dragele babii,
acum ca Rhetta e plecata, pot din nou sa-mi fac de cap. Din acest motiv, acum si aici e momentul sa va dezvalui una din retetele ei preferate. Pe care a numit-o – recunosc, fara pic de imaginatie – budinca a la marx.
Se iau asa: 100 gr faina de porumb, se adauga 17 gr sare. Se amesteca bine, pe fundal se aude ceva Bowie (cel putin asa scrie in notitele ei). Se iau sase rosii, se taie felii, se presara peste amestecul rezultat. Se omogenizeaza totul cu o lingura mare de lemn pana cand rosiile ajung sa formeze o pasta. Se taie una felie paine, se mananca separat pentru buna continuare a operatiunii. Mai departe vine maioneza, din care turnam 200 ml pana cand totul devine vascos. Dupa care tot Rhetta specifica, citez: „Cu cat mai vascos, cu atat mai gustos”. Oau Rhetta, asta da slogan, bravo, frumos. Citesc in continuare: dupa maioneza urmeaza broccoli, taiat la fel de marunt ca si rosiile. Dupa inca 2 minute de amestec, chestia rezultata trebuie sa fie de culoare gri-verzuie. In tot timpul asta ne asiguram ca piciorul stang e descult, „miscam usor degetele de la picioare pentru o buna coordonare”. Mama, numa in poezii vorbeste nebuna. Dupa care, atentie, urmeaza grosul. Iarasi, nu fac decat sa citesc ce scrie: se ia talpa unui pantof, se taie in 8 bucati egale, le asezam in cratita ca si cum ar fi blaturi de tort. Asezonam frumos cu cateva cuburi de zahar, cimbru si marar, dupa care vine partea ultima si cea mai delicata a operatiunii – adugarea vatei de sticla impreuna cu un strat subtire de caramida. Se lasa zece minute la cuptor, dupa care se serveste cald impreuna cu un pahar de sampanie in fata televizorului deschis la meciul Arsenal – Manchester United.
Dumnezeule, Rhetta, ce e-n mintea ta?
22 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Paharul de şampanie mă tentează şi pe mine, tre’ să recunosc. Şi subscriu la slogan.
eram cu mana pe tigaie. noroc ca n-am avut broccoli, ca pantofi gaseam din belsug. si iar ma-nfundam cu zahar si iar ma lua mama la scatoalce. multam, doamna baba veto!
Lorena? La care slogan subscrii? La ala cu „Cu cat mai vascos, cu atat mai gustos” sau la cel de final „Dumnezeule, Rhetta, ce e-n mintea ta?”? Eu as tinde mai degraba spre al doilea. E mai realist, mai ancorat in sinergia faptelor.
(hai ca era sa dau foc la fistic cu tigarea. ma omoriti cu zile babelor, imi conturbati atentia)
@ Lorena
Citesc din jurnalul meu de bord: a subscrie la un slogan, poate face o persoana tot mai interesanta. Din ce in ce mai interesanta. Mai ales daca persoanei ii place sampania Zarea.
@ Livia
Livia, te rugam, nu te rani in procesul gastronomic. Mai avem nevoie de tine. Daca esti cuminte, mai iau si alte retete de la sor-mea si ti le zic.
@ MB
Vroiam sa te intreb de ceva vreme: esti sarb? Din pura curiozitate, desi de regula curiozitatea nu ma caracaterizeaza. Iata insa ca aceasta intrebare m-a facut sa nu dorm toata noaptea trecuta.
Veta draga, trebuie sa spun cu sinceritate ca intrebarea ta ma lasa mut 🙂 De unde pina unde sirb? Incerc sa ma gindesc de unde ti’a venit ideea si nu reusesc sa’mi dau seama.
Si nu, nu sint sirb. Pe partea mamei sint roman de multe generatii, posibil cu ceva gene grecesti, desi e putin probabil. Pa partea ailalta la fel de roman. Desi exista niste dovezi ca acu’ vreo 3-400 de ani am fi venit din Turcia. Exista, se pare, un Badragan-Bei in armata turca pe la 1600-1700. Posibila si o vaga amestecatura genealogica ruseasca. Da’ unde nu si’au bagat astia coada? 🙂
Deci, de unde concluzia sirbeasca? Nu de alta, da’ acu’ n’o sa mai dorm eu noaptea daca nu’mi zici.
MB, inca n-ai inteles ca sunt cretina?
Veta draga, asta am inteles inca de la inceput cind v’am bagat in Reader. Altfel nici nu intrati acolo.
Da’ am mai inteles ceva in. Oamenii, oricit de suciti sau de dusi cu pluta, au o logica interioara, o coerenta proprie. La aia voiam sa ajung. Ea devine evidenta mai ales cind vine vorba despre chestiuni absurde. De genul: Auzi, tu esti sirb? E atit de nefireasca intrebarea incit explicatia cauzei pentru care ea a fost pusa sa spuna foarte multe despre intrebacios si topologia logicii lui.
Ca sa fiu mai exact, ma intereseaza o functie bijectiva care sa mapeze intre sistemul tau de coordonate si sistemul meu.
Pe de alta parte, exista si varianta in care te distreaza felul in care imi formulez raspunsurile la un anumit tip de intrebari (origine nume, ocupatie, nationalitate) si, desi nu te intereseaza in mod special amanuntele, te distreaza suficient forma expunerii lor incit sa continui sa intrebi 🙂
Repede, sa intelegi tu tot, sa sistematizezi, sa clasifici 🙂
Nu, te-ai dus pea departe, nu-i vorba de nici o topologie aici, totul e mai simplu decat crezi.
Primul meu sot se numea Dragan, era sarb si, din cate spunea chiar el, asta e un nume comun la ei. Individul a murit destul de scarbos, intr-o balta de alcohol, dar nu asta e important, ci faptul ca numele tau mi-a adus aminte de el. Asta era tot.
Plus ca… Dumnezeule! Functie bijectiva? Ce-i aia? Poti sa traduci in cuvinte omenesti? Cum s-o mapezi tu, vorba aia, pe biata Veta Marx printr-o functie bijectiva?
Dragan este, intr’adevar, un nume sirbesc (mai degraba de origine slava), cam din familia cuvintului „drag” care suna la fel si are acelasi sens si in limbile slave. 🙂 Da’ nu are nici o legatura cu numele meu.
Imi pare rau de intimplarea nefericita din trecutul tau, chiar daca pari desprinsa de ea.
Cit despre nebunia mea cu sistematizarea… asta e. N’am facut facultatea aia degeaba 🙂 Iar aia cu functia bijectiva ia multe litere sa fie explicata pe limba omeneasca. De’aia imi place mie matematica. In 3 cuvinte exprimi o carte intreaga. Din pacate nu inteleg ce ai vrut sa spui decit cei care inteleg acelasi lucru ca si tine din cele 3 cuvinte. Adica un fel de cerc vicios.
Oricum, ideea mi’a venit de la Jung, din scrierile lui despre defectii mintali.
Am inteles. Intrebarea mea, atunci este daca tu crezi ca limba aia care iti permite sa te exprimi cu functii bijective a venit dintr-o zona insondabila sau nu. Sau daca, dimpotriva, crezi ca ala e nivelul ultim de exprimare omeneasca si dincolo de asta nu mai e nimic.
Cam intelectuala intrebarea, recunosc. Mi-e rusine, si in acelasi timp promit ca e una din ultimele pe care le pun. Nu de alta, da o sa zica lumea ca sunt securista, ca sor-mea. Gata. Nu te mai intreb decat cati ani ai, daca porti barba si mananci alune.
🙂 prefer fisticul si migdalele, de virsta te poti prinde din datele de pe LinkedIn (amanunte ajutatoare, nu am pierdut nici un an inainte de facultate, n’am facut armata 🙂 ) si barba nu port ca ma bate nevasta. Cica o zgiriie rau, lucru cu care nu pot fi decit de acord.
Iar la intrebarea cu bijectiva, nu cred nici ca vine dintr’o zona insondabila (recunosc ca nu am inteles foarte bine ce voiai de fapt sa zici cu insondabila, da’ nu!), nici ca ar fi limba suprema. Doar o unealta foarte folositoare. Si foarte bine dezvoltata pentru a exprima concepte. Nu mi’as exprima niciodata sentimentele plecind de la o integrala Riemannm, nici nu as vorbi cu un politist amintind de teorema reziduurilor. Si nici nu cred ca nu are rost sa’ti exprimi sentimentele sau sa vorbesti cu politzaii 🙂
Alte intrebari? Sala? Lorena?
Apropos de matematica si de politzai, in facultate aveam un banc preferat. Cica de ce sint politzaii convergenti? Pentru ca sint si monotoni si marginiti 🙂
Daca nu’ti mai aduci aminte, va trebui sa ma crezi pe cuvint ca asta era unul din posibilele criterii de convergenta 🙂
Aoleu, cum părăsesc eu incinta, cum vă apucaţi de discutat matematici. 🙂
@ dragon
Te cred pe cuvant, chiar nu mai tin minte nimic. Am chiulit toata viata mea de la tot ce insemna cifra. Asta in rarele dati cand am fost la scoala. Asa ca daca-mi mai dai doua reziduuri, doua bijective si un adjectiv peste ochi, ma-ncui in closet si nu mai ies de-acolo.
@ Lorena
Pai atunci mai stai si tu pe-aici. Sor-mea e plecata, n-ai cum sa te certi cu ea acuma.
Apropos, ce carte iti lansezi la Bookfest? E a ta? Poate cine stie cum venim si noi doua-n vizita sa-ti aducem niste muraturi.
Apropos de Bookfest, am primit si eu un mesaj de la Facebook despre el. Incepea cam asa:
المناسبة: BOOKFEST 2009
Acu’ sa’mi ziceti si mie ce scrie acolo, va rog. Idiotii astia de la Facebook te localizeaza, traduc totul in limba tarii din care accesezi si nu’i chip sa gasesti butonul de trecere in engleza (daca o fi vreunul)
MBadragan,
Oamenii mei din Kabul au descifrat textul. Zice asa:
„Fac caca pe Bookfest 2009”.
Ma rog, de fapt motamot e „ma cac pe Bookfest 2009”, da’ stiu ca tie nu-ti plac cuvintele dure, asa ca am mai indulcit mesajul un pic.
Rhetta, apreciez eforturile. Si ala de traducere, si ala de auto-cenzura.
Am infrint!!! Cu minimele mele cunostinte de araba (egale cu 0 in cazul scrisului), am gasit butonul de tradus in engleza. Back in business!
Veta: Cartea mea buclucaşă se lansează abia în toamnă (până îi trece lui DCE starea de melancolie, care mă afectează atât de profund, de mi s-au ofilit toţi copacii din faţa blocului.) Dar murăturile sunt bine primite. Întotdeauna.
Rhetta: Excelentă traducere.
@ Lorena: Păpushe, te fac o cafea?
Carte? Ai scris o carte? Moaaaaaamaaaaa!!! Am scris si eu una, in gind. Si am uitat’o repede, era cam slaba si nu mi’a trezit interesul. Ca sa fiu sincer, m’am cam oprit dupa vreo 13 pagini.
Nu ai cum să mă faci „o” cafea, căci am concentraţia prea mare de cofeină în sânge. Eventual mă poţi transforma într-o cisternă de cafea.
Iar „în gând” facem toţi multe lucruri, „În gând”,sunt campioană de patinaj artistic, am pictat cel mai expresiv purpuriu, m-am teleportat în timp, să joc în Emmanuelle, alături de Sylvia Kristel, am inventat îngheţata-care-nu-se-termină-niciodată şi am construit un palat pe o insulă nouă, nelocuită, dar invadată de o vegetaţie sălbatică. Ce, e greu?
Sa stii ca la mine nu a fost asa de usor, de’aia am si renuntat. Mi’am propus, vorba lu’ Tetelu din Catavencu, sa nu mai fac nimic in gind ca ma oboseste. Si ma doare si capul si e scumpe pastilele.
Cit despre cafea… trecusem pe la tine prin blog si n’am putut sa ratez coloana din stinga 😀
Ah, sa nu uit, poti sa’mi dai si mie o copie piratata dupa filmul ala cu Sylvia? M’ar ajuta mult aici in Egipt, e mai rau ca in armata.