Zgomotul și furia, ediția Covid-19

Oamenilor,

Ok. În termeni deloc hiperbolici, treaba e groasă și maronie, și are toate șansele să capete și nuanțe sângerii din ce în ce mai puternice. Atmosfera momentului e ca momentele alea prețioase din copilărie dintre îmbrâncirea unei vaze și pulverizarea ei pe podea, în care înțelegi ceea ce mai târziu vei consuma râuri de cerneală și saci întregi de aer discutând ca fiind „experiența subiectivă a timpului” prin tot felul de seminare de filosofie, fie ele în mediu academic, fie în mediu bahic-informal. Momentul dintre plici și poc, dacă vreți.

E nasol, și suntem cu toții conștienți că va deveni mai nasol. Cu toții care nu suntem suficient de imbecili încât să mințim la spital sau să sărim geamul din carantină, să zburăm doldora de virus sau să ne lăudăm curajul de a ne vedea de viață cu o candoare pe care doar cretinismul nederanjat de realitate vreme de decenii o poate oferi.

Nasol și teamă perfect justificată. Poate chiar și puțină paranoia.

Și multă, multă neputință. Care trebuie să se ducă undeva, toți știm asta, până și cucuveaua Peracle care face ture de aprovizionare pentru vecinii din cartier. (Nu săriți, e educată. Nu cară mai mult de 2 conserve de un fel / săptămână / cap de locuitor. Hârtie igienică nu mai cară deloc, și nici paste, și cumva am senzația bizară că există un motiv comun pentru ambele.)

Pentru că nu suntem toți cucuveaua Peracle, care m-a anunțat cu un zâmbet insidios că s-a apucat deja să sufere de vina supraviețuitorului (așa e ea, prevăzătoare) nu prea avem mare lucru de făcut în afară de stat cuminți și suferit de infodemie.

Ceea ce multă lume știe să vâneze în legătură cu infodemia, fake news, e greu de contracarat, dar nu imposibil. Oricine are simț critic, abilitate de documentare, disponibilitate de a face efortul constant de fact checking și de a repeta de 100 de ori pe zi „stai să vedem ce alte informații mai apar în legătură cu chestia asta” poate să o facă. Da, toți cei 5 din 100 de oameni.

Nu asta-i problema mea ca babă claustrată asaltată cu mesaje informative din toate părțile. Asta îmi ia câteva minute de documentare, sau cele câteva secunde care îmi trebuie să scriu „bă, nu te reproduce!”, în funcție de cât de ridicol e falsul.

Nu, problema mea ca babă claustrată nu sunt nici zecile de mesaje de „teach me, master!” pe care le primesc zilnic, și care nu au rostul de a-mi aminti cu răutate nenecesară că nu mi-am terminat doctoratul, așa cum încă credeam până pe la șasea victimă, ci pe cel de a mă implora să dau lecții de introvertire fericită. Ce draci să vă zic? Fiți ca mine în toate cele și o să fie bine. (Mai puțin dacă am reușit să capăt virusul de pe undeva, pentru că până și eu am nevoie de mâncare, și nu-mi rup din banii de vin ca să fac stocuri cu care să hrănesc dupa aia Africa. În cazul ăla, nu mai fiți ca mine, că iaca nu are nici un rost.) Altfel, nu pot să vă învăț în câteva zile decenii întregi de mizantropie violentă și fundamentală. Ar trebui, vorba clișeelor hollywood-iene, să vă dezmembrez și să vă asamblez la loc, ceea ce n-am nici un chef să fac. Plus că sigur mi-ar rămâne șuruburi după montaj și cucuveaua Peracle are și ea o limită la mâncat șuruburi. (15)

Care este, atunci, problema mea de babă claustrată, dat fiind că nu-mi bat capul cu idioți și cu extrovertiți?

Ceva mai insidios decât fake news, dar la care sunt mai sensibilă pentru că tinde să afecteze oameni a căror inteligență o respect: furia. Oameni la care țin și pe care îi respect par să se concentreze pe alimentat constant o furie care poate duce într-un singur loc: la urlat nediferențiat, încontinuu, la tot Universul.

Înțeleg că e exorcizare de neputință. Înțeleg și că e în mod onest cauzată de realități inacceptabil de cretine, de corupte, de șmenare, de neglijente, de incapabile, de exasperante. Izolați cu toții în case, în fața calculatoarelor fie că ne vedem de treburi sau de Netflix, vin peste noi zeci de știri care te fac să vrei să urli de pe o stâncă la Lună, urmate de alte zeci de comentarii și postări care fix asta fac. Ne băgăm în spirale de indignare și furie cu bucuria de a fi găsit ceva care să ne facă să ne simțim mai puțin neputincioși. Fie că ne dăm seama sau nu, information overload ne înghite într-un urlet de furie generalizată și ne scuipă pe partea aialtă, s-o luăm de la capăt.

Știm cu toții genul ăsta de oameni. Îi avem în jur, și nu sunt idioți. De idioți se scapă repede. De oamenii inteligenți furioși tot timpul nu vrei să scapi, pentru că-ți sunt prieteni, rude, colegi, oameni cu care ai putea discuta o carte, un film sau un concert. Și aceiași oameni îți tot trimit informații care, sigur, luate separat sunt la fel de indignante toate:

Că fugă din carantină. Aaargh!

Că nu sunt teste (și apoi că sunt teste, dar unele sunt contra cost. Și apoi că vin din Coreea de Sud, dar sigur nu o să ajungă unde trebuie, pentru că trăim în România.) Aaaaaarhghhg!

Că la Suceava pute ceva. Aaarhhrg!

Că nu se mai fac raportări în timp real. Aaaaaahrgh!

Că nu se mai dau detalii. Aaaarhg!

Că DSP nu face cât trebuie. Aaaaarhg!

Că n-avem ventilatoare. Aaaaarhg! (Mândruță, ești idiot.)

Că n-avem, că nu facem, că când facem furăm sau facem prost, că ni se ascund chestii, că ni se spun chestii, că se închid chestii, că nu se închid chestii, că făină și drojdie și hârtie igienică, că vaccinuri, că uite ce informații vin sub acoperire din sistem, că vine peste noi tăvălugul și noi stăm cuminți în calea lui și oricum nu avem nici o șansă pentru că sistemul medical și corupția și politicienii și medicii și populația analfabetă funcțional saaaaaarhghghhghejgheaaah!

Ne dizolvăm într-un urlet de furie absolut justificată care nu ajută la nimic. Mă uit la oameni, și văd că din mulți o să rămână în curând doar un „Aaaarhgghghgh!” urlat spre Univers și o grămăjoară de cele mai bune intenții.

Din nou, toate lucrurile astea sunt perfect adevărate. Fiecare dintre ele. Toate laolaltă deodată, însă, egal Information Fatigue. (Partea de syndrome încă se dezbate.) Cert e că, de la un punct încolo, să urli despre toate și la toate devine egal cu apatia, bonus anxietate și burnout. Niciodată n-am avut încredere în oamenii permanent, da’ permanent furioși. Și, oricât de tentant e ca exorcizare și ca paleativ pentru neputință, nu mi se pare deloc mai eficient, în schema mare a lucrurilor, decât să explodeze Vezuviul sub noi în timp ce ne uităm la videoclipuri amuzante cu pisici.

Moment în care vă las și mă duc să frec niște clanțe cu spirt. Ceea ce aș vrea eu tare mult să fie o metaforă obscenă.

Obrăznicia sinistrului impostor Voiculescu Vlad merită un răspuns pe măsură: anume ca Nicușor Dan să se înscrie în PNL

Gargara inutilă a domnului Dacian Cioloș în susținerea impostorului Vlad Voiculescu se centrează pe un argument preluat de turma de susținători decerebrați încolonați în spatele celui din urmă:

Anume că domnul V V ar avea experiență în gestionarea de bugete mari. 🤔

Sigur, aici s-ar putea și încheia definitiv discuția despre competențele lui V V pentru ocuparea unui post pentru care istoricul său profesional nu demonstrează nici cea mai mică legătură, din simplul motiv că, deși important, acest argument nu este deloc suficient pentru, repet, a pretinde că poți ocupa o asemenea funcție la modul credibil.

Drumul greșit pe care se află Voiculescu Vlad are însă niște explicații logice și se datorează, am mai spus-o, dar este bine să răspândim această opinie în spațiul public, pe o presupusă susținere masivă a domniei dumisale.

Aici, însă, o repet, domnul Voiculescu Vlad se află în eroare MAJORĂ, pentru că indicii din Facebook Insights nu sunt aceiași cu cei de la firul ierbii din București. Iar asta a reieșit cât se poate de clar din sondajele de opinie făcute de indiferent cine, inclusiv PLUS. Oricum ai da-o, prin urmare, oricum ai clătina-o, Nicușor Dan are susținere mai mare decât a lui. Și e foarte bine că e așa, pentru că, e bine să spunem și asta răspicat, Nicușor Dan este îndreptățit să ocupe această funcție și nu domnul Voiculescu Vlad, al cărui parcurs profesional nu justifică o asemenea revendicare penibilă.

Ce rămâne, prin urmare, de făcut? Păi, așa cum reiese și din titlu, obrăznicia incredibilă a domnului Voiculescu Vlad de a emite pretenții pentru o funcție pentru care nu are decât o pregătire, în cel mai bun caz, vagă, merită un răspuns pe măsură.

De fapt singurul posibil: acela ca Nicușor Dan să candideze pentru Primăria București din partea PNL.

Dau asigurări trolilor sinistrului impostor Voiculescu Vlad că voi relua această idee aici, metodic, folosind eventual alte cuvinte, în timpul rămas până la alegerile locale.

Put your principles where your Goop is, or how to be a social media avenger of opportunity

Oamenilor,

Văd că e la mare modă printre principialii de ocazie de like (despre specia principialului de ocazie de like se pot scrie multe, dar sper că numele e suficient de grăitor pentru felul în care acest tip de om diferă de principialul de ocazie și atât – fiind, ca atare, și cu atât mai ridicol, cu cât răsplata e mai rizibilă) dezabonarea de la Netflix, pentru că serialul cu pizda lu’ Gwyneth Paltrow.

Dacă trăiți sub o piatră și mai mare decât mine, aflați că compania de newage wellness a lui GP (madamă de o frumusețe și un talent actoricesc la fel de sterile, în opinia mea neavizată de babă hetero care nu se uită la filme), care există de ceva timp în mod complet explicabil, tocmai a scos pe piață o nouă serie de tâmpenii. Cu raze distructive de la rizibil de inutil la periculos. Furori a făcut lumânarea etichetată „Lumânarea asta miroase ca vaginul meu” (deși nu am văzut să fie indicat pe etichetă cine este „eu”, dar poate e subînțeles, poate e wishful thinking). Dar aia e cea mai benignă chestie din serie.

Cea mai nocivă este, firește, miniseria Netflix asortată, care ne arată tuturor cât de spălați pe creier, respectiv de escroci, sunt toți oamenii implicați în povestea asta, cum nu au ei nici o legătură cu realitatea, și cum vând idioților păr pubian de șarpe care vindecă cancerul și gâlcile. Mbun. Dacă sunteți curioși, articolul ăsta vă explică tărășenia, în tot ridicolul ei de „o bate ea viața filmul, dar tupeul din viața reală bate orice film pe care l-a făcut GP vreodată”. I-au filmat vorbind tâmpenii despre lucruri de care nu au nici cea mai vagă idee reală, dând ochii peste cap la „tratamente” la fel de eficiente ca uitatul meu la voi prin monitor, și având niște tripuri pe ciuperci extrem, extrem de triste pentru vidul absolut din capul lor pe care îl relevă.

Până aici, nimic diferit față de filmarea unui teambuilding obișnuit de corporație. Toată mizeria trebuia să flopăie jilav pe asfaltul memoriei publice, ca găselnița de marketing care este. Ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să ne înfurie, dezguste, și lămurească despre cine este personajul din vârful piramidei.

Oh, dar s-au indignat oamenii. Dar s-au dezabonat de la Netflix pe tema asta (neuitând să se laude, firește, că au făcut asta – pe un Facebook care e vinovat la fel de direct de chestii mult mai grave, inclusiv promovarea de fake news și pseudo-științe periculoase, bașca manipulări directe de opinie publică și electorală, și studii de piață complet neautorizate pe un public neinformat. Da’ asta face parte din orbirea selectivă care vine la pachet cu activismul de social media, bănuiesc.) Indignare, frate. Au lovit, probabil, și pisica care tocmai ațipea leneșă lângă ei.

„Stai puțin”, vă veți zice. „De la asta s-au luat? De la o serie care le-a adus deja mai mulți bani celor de la Netflix decât le ia dezabonarea tuturor celor, poate, 5.000 de oameni din întreaga lume care s-au supărat pe miniseria Goop? De la pseudo-științe ambalate în lumânări de pizdă faimoasă și zen-letargică? De la asta. Nu de la filmele în care a fost implicat în vreun fel Weinstein (poate pentru că ar fi prea multe). Nu de la filmele lui Woody Allen sau Polanski. Nu de la filmulețele de weekend mahmur cu Jussie Smollet, Felicity Huffman & Lori McLoughlin, Michael Jackson, Allison Mack, Tom Cruise („asemănări între Scientologie și Goop” ar putea să fie un drinking game capabil să bage pe oricine în spital).”

Și ați avea dreptate. Prezența pe Netflix a tuturor chestiilor de mai sus, și a atâtor altora de care sunt legați direct și din care profită oameni siniștri din punct de vedere moral, nu i-a deranjat suficient. Nope. A trebuit să ia foc lumânarea cu parfum de pizdă ca să le lumineze principiile. Nici prezența acolo a atâtor filme și seriale bune, făcute de minorități, femei, autori și actori din țări sărace, filme și seriale pe care le aplaudă toate panel-urile de diversity și political corectness din lume, nu a contat în decizie.

E ca și cum m-aș dezabona eu de la Discovery pentru că au un show de tatuaje cu Kate von D, care e anti-vaxxer. Ce fac eu pentru că Kat von D e anti-vaxxer, iar pe mine mă deranjează asta la nivel personal de principiu, și cred că ar trebui să deranjeze pe oricine la nivel de politici publice? Nu-i bag bani direct în portofel, necumpărând nimic din produsele ei de machiaj, deși unele dintre au review-uri foarte bune. Ce nu are sens să fac din cauza asta, pentru că nu are nici un impact? Să mă dezabonez de la Discovery, numai ca să mă laud pe Facebook că ia uite ce de principii am eu. Pe Facebook – repet și subliniez pentru ironia absolut neprețuită a situației.

În primul rând, pentru că nu-s abonată la Discovery și n-am Facebook – dar nu asta-i ideea.

S-au mai pornit unii să boicoteze firmele de cosmetice în care Nestle deține acțiuni, pentru că Nestle fură apa zonelor sărace și vai de ele. Bun. Doar că și-au dat seama că, dacă pornesc pe panta asta și se țin de ea, rămân să se spele pe față cu săpunul de rufe al bunicii și să-și dea cu piatră de alaun la subraț. Așa că s-a potolit activismul de tip „cine cu cine face afaceri”, pentru că toată lumea face afaceri cu toată lumea, câtă vreme ies bani din asta. Și s-a îndreptat spre lanțuri cauzale mai scurte și mai directe, de tip „hai să nu dau banii mei direct unui imbecil periculos”.

Da’ asta e mai complicat de semnalizat. Or, cu ce nu merită să te lauzi, nu merită să faci. Nu? Deși să mă apuc să scriu pe Facebook cum nu cumpăr eu pudra aia mișto Lock It de la Kat von D pentru că Kat von D e anti-vaxxer ar fi, dincolo de o scatoalcă garantată din partea cucuvelei Peracle și un „și ce vrei acum, un premiu?” urlat la cele mai inexistente ore ale dimineții timp de șase luni, și echivalentul unui „ți-am scris să-ți spun că nu vorbesc cu tine”.

No, bun. Și?

Și tocmai mă enervasem zilele trecute pe un concept care se cheamă „virtue signaling”. Mi se părea exagerat. Iar acum cucuveaua Peracle stă și se uită judecător la mine, și nu-mi place când are ocazia să facă asta.

Și știți care-i faza cea mai tare? Că dacă GP are inteligența de a ieși să declare că toată chestia a fost un plan elaborat de a aduce vaginul în discuția publică ca să contreze și contrarieze tabu-urile, cam 90% din oamenii ăștia nu doar că o să năvălească să-și refacă abonamentele la Netflix, dar o să și cumpere ediția a II-a de lumânări mai repede decât s-a vândut prima. Și a doua se va numi, firește, „My vagina says jump, you ask how high”.

Putem face o primărie mai mică în curtea școlii unde să fie edil-șef Vlad Voiculescu? Că la Primăria București oricum nu-l vor alege bucureștenii

Sunt multe necunsocute în univers: există extratereștri? Se poate călători cu viteza luminii? Și, nu în ultimul rând: va avea Alianța USR PLUS candidat comun la alegerile pentru primăria Bucureștiului? Ei bine, dacă la primele două întrebări singurul care ar fi putut oferi un indiciu, regretatul Lorin Fortuna, nu mai este printre noi, la ultima avem un răspuns clar: NU. Iar asta datorită încăpățânării incredibile a tandemului Dacian Cioloș-Vlad Voiculescu de a-l împinge pe cel din urmă la fotoliul de edil-șef al Capitalei.

De ce? Ei bine, nu se știe, pentru că pe Vlad Voiculescu nu-l recomandă absolut nimic pentru o asemenea poziție. Pentru cea de ministru al Sănătății, da, în mod evident, nici măcar nu trebuie să te pricepi prea mult la domeniu pentru a-ți da seama. Ce face, în schimb, tandemul mai sus amintit? Continuă să ventileze o idee fără absolut nicio acoperire și anume că domnul Voiculescu ar putea fi primar al Bucureștiului, deși omul n-a făcut în viața lui un gard, un coteț sau o plombă la un trotuar, sau cel puțin nimeni nu știe să fi făcut. Nu mai vorbim despre alte lucruri savante, cum ar fi salvarea unei clădiri de patrimoniu sau a unui spațiu verde din fața buldozerelor.

În ciuda acestor evidențe, însă, gânditorii din laboratorul PLUS îi dau înainte, dovedind, încă o dată, cât de paraleli cu realitatea pot fi. Iar dacă în cazul PSD respectivul paralelism își găsea cauza în nesimțire, în cazul de față ea are o explicație ceva mai tehnică: amețiți de indicii Facebook cu privire la comunicarea lui Vlad Voiculescu în spațiul public, respectivii, ba chiar și el însuși, tind să creadă că victoria e la îndemână. Din păcate pentru ei, însă, nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nu doar că o primărie nu se câștigă cu numărul de like-uri și share-uri, dar chiar și în acești termeni, cifrele lui Vlad Voiculescu sunt mici pentru a revendica un astfel de demers. Cu alte cuvinte, deși își imaginează că are un fan base enorm, pretendentul la șefia PMB suferă de orbul găinilor, pentru că nu vorbim despre niște indici care să te dea pe spate.

În mod și mai ciudat, însă, cel mai ciudat este că, în virtutea acestei insistențe bazată, repet, pe absolut nimic, însuși capitalul de imagine al lui Dacian Cioloș va avea de suferit. Oamenii înțeleg foarte bine că la mijloc este ceva ce nu are legătură cu o presupusă grijă pentru calitatea vieții bucureștenilor, ci, mai degrabă, cu niște interese obscure menite să-l instaleze, volens nolens, pe Vlad Voiculescu la șefia PMB. Cât despre girul părintesc al lui Dacian Cioloș conform căruia Vlad Voiculescu ar avea „capacitatea de a aduna în jurul său oameni care să facă lucruri pentru oameni”, ei bine, ceva mai vag probabil că era greu să se poată spune. Și femeia de serviciu de pe scara mea adună în jurul ei oameni care fac lucruri pentru oameni și cu siguranță o face mai dezinteresată decât Vlad Voiculescu. Cine va pierde, automat, în urma acestei situații? Vlad Voiculescu, firește, dar și Dacian Cioloș însuși, care nu realizează că furia bucureștenilor de a nu avea un candidat comun al Alianței USR PLUS împotriva Gabrielei Firea se va răsfrânge (și) asupra lui.

Nu în ultimul rând, de notat și declarația lui Moise Guran conform căreia l-ar susține pe Vlad Voiculescu și nu pe Nicușor Dan, venită cu puțin timp înaintea transferului într-un partid care a declarat că îl susține pe cel din urmă. Interesant. Dar pentru că socoteala din PLUS nu se potrivește cu cea din târg, de un lucru poate să fie sigur Vlad Voiculescu și, prin urmare, să stea liniștit: bucureștenii nu-l vor alege primar. Nu are competența pentru această întreprindere, motiv pentru care se și ascunde în spatele unor programe frumos ambalate, dar care nu fac altceva decât să consume inutil timpul și energia unor oameni care le pun, probabil, în Power Point. Sau pe site, sau whatever, nici nu contează unde.

Ba încă mai rău, după cum singur vor putea observa membrii echipei PLUS, sfidând logica prin propunerea absurdă de a-l propune pe Vlad Voiculescu la Primăria Capitalei, aceștia vor ajunge să antagonizeze votanții. Astfel, călcând pe urmele lui Dan Barna, fostul ministru al Sănătății ar putea avea un șoc neplăcut în momentul când va vedea cât de puțină lume îl va vota. Adăugați la asta presiunea teribilă a actualului sistem de alegere a primarului într-un singur tur în contextul unei populații absolut pasive în ceea ce privește standardele de viață și veți avea imaginea dezastrului care îi așteaptă pe bucureșteni. Cât privește mult discutatul sistem de alegere a primarilor în două tururi, acesta cel puțin i-ar oferi lui Vlad Voiculescu luxul de a pieri pe limba lui, fără experimente electorale care să condiționeze atât de mult șansele la o viață civilizată pentru locuitorii Capitalei.

Sigur, înțelepciunea ultimă și cea mai de folos bucureștenilor ar fi ca Vlad Voiculescu să candideze împreună cu Nicușor Dan într-o formulă de tip primar-viceprimar, de aici probabil și apropos-urile lui Dacian Cioloș cu privire la „înțelepciune”, doar că la momentul actual nu pare să se pună problema de așa ceva. Păcat.

 

Dragă Dan Barna, nu vrei tu să-mi sugi pula lui Andrei Caramitru?

Uou, uou, ok. Vene umflate la gât, ochi scoși din orbite, tot tacâmu. Dar titlul e de efect, trebuie să recunoști.

Și acum, că am depășit acest mic moment, să mergem la subiect și să inventariem motivele pentru care, previzibil, Dan Barna nu a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale. Ediția 2019, ca să înțeleagă și posteritatea când o fi.

1. Calitatea umană.

Despre asta s-a tot vorbit și am vorbit și noi. Iar asta pleacă de la o greșeală specifică tuturor organizațiilor, doar că îmi imaginam că se rezumă la PSD, nu și la partidele mai noi: ideea că cel care conduce partidul trebuie musai să facă și altceva, nu știu, să dea cu grebla în parc, sau să fie președintele blocului. Nu, tati. Asta era demult. Acuma, în douăzeci – douăzeci, pui mâna naibii pe niște teste psihologice și te apuci să le completezi dimpreună cu oameni de specialitate, că nu e nicio rușine. Chiar dacă ești președintele partidului, sau poate cu atât mai mult. Astfel, dacă se executa acest lucru de către USR pe Dan Barna, s-ar fi observat următoarele: omul poate fi încadrat drept psihopat din punct de vedere al lipsei empatiei, aspect care îl face să nu poată fi apreciat sau urmat de către mase. Da deloc, deloc, deloc, lucru care s-a și văzut la vot. Moment în care, odată ajuns în punctul ăsta cu testul, te opreai naibii, că nici nu se poate merge mai departe. Dar nu, cu o mentalitate specific pesedistă dublată de ambiția nemăsurată a acestui om complet lipsit de empatie, l-am numit aici pe Dan Barna, s-a mers înainte direct cu capul în zid. Și tare mă tem că asta se va întâmpla și de acum înainte. Atenție, nu spun aici că omul e imbecil, sau lucruri de genul ăsta, nu. Doar că îi lipsește una dintre principalele calități care l-ar face votabil. După care, sigur, s-ar mai putea vorbi și despre o anumită aroganță, specifică de altfel oamenilor din USR, precum și despre faptul că, după cum bine au observat oamenii din online, singura capacitate de argumentație a lui Dan Barna este să holbeze ochii mai tare decât preopinentul său. Dar să lăsăm considerațiunile astea pe seama specialiștilor, noi zicem și noi ce observăm prin popor.

2. Dacian Cioloș

Punctul ăsta decurge cumva din primul, doar că aici au contribuit foarte tare și membrii USR, care nu au acceptat ideea că niște nou-veniți la masa negocierilor își pot impune candidatul lor, deși mai priceput și cu mai multă notorietate. Well, uite cum sugeți pula acum cu 11-12 procente la Dan Barna, useriștilor. Că dacă tăiați votanții care au pus ștampila pe Barna ca să nu intre Dăncilă în turul II, cam cu aia rămâneți, asta în cazul fericit în care nu sunt doar 10 procente. Să candidezi la prezidențiale și să ieși sub Diaconu, ăsta da eșec. Pe scurt: da, Dacian Cioloș ar fi obținut mai mult dacă ar fi candidat la prezidențiale din partea USR-Plus. Cât de mai mult, imposibil de spus, dar sigur n-ar fi fost acest dezastru.

3. Paleologu

În continuare nu știu care e primul lui nume, dar nici nu contează. Deci, da, așa cum era foarte ușor de prevăzut, procentele lui sunt exact procentele lipsă ale lui Barna până la Dăncilă. Sau pe acolo, oricum. Să-i mulțumim din inimă lui Traian Băsescu. Și nu numai.

4. Rise Project

Deși ancheta Rise nu a contat prea mult pentru cei care au votat, din convingere sau nu, cu Dan Barna, sigur e că unii dintre ceilalți votanți au fost îndepărtați de ce scria acolo. Și, deși în momentul ăsta nu contează foarte mult cât din ce scrie acolo e adevărat sau nu, sigur e că dacă Rise Project ne-ar ancheta pe mine și pe tine n-ar scoate nici un articol de două rânduri. Înțelegi ce zic. Ceva e putred în Danemarca din Sibiu a lui Dan Barna și poate că inclusiv din punctul ăsta era bine să facă un pas în spate. Și asta demult, nu acum la prezidențiale.

5. Andrei Caramitru

Deși acest personaj insalubru poate părea un non-factor, da, există oameni care nu au votat Barna din cauza lui. So, eat this, Dan Ilie Barna. Îți asumi? Cel mai probabil nu, iar, din punctul meu de vedere, dacă ancheta Rise voia să fie cu adevărat tare poate că trebuia să arate ce legături sunt între Barna și Andrei Caramitru, dacă sunt. Altele decât faptul că sunt prieteni pe Facebook.

Cam asta ar fi tot. Dacă mai vedeți și alte cauze pentru care Barna s-a clasat atât de slab, secțiunea de comentarii e deschisă. Cât despre motivul cu neintrarea la guvernare alături de PNL, eu, personal, nu îl cred. Nu acolo s-a obținut scorul dezastruos.

A, și încă ceva. Deși în mod normal cred că în acest moment în USR ar trebui să existe o asumare a răspunderii și un proces de conștiință pentru cele întâmplate, făcută o analiză și trase niște concluzii în urma cărora să se îndrepte lucrurile, mi-e foarte, foarte teamă că acest lucru nu se va întâmpla. Ba chiar dimpotrivă, drept dovadă Cristian Ghinea care deja acuză statul paralel și media și tot felul de alte tâmpenii pentru un scor foarte slab.

Ceea ce mă conduce, din nou, la ideea că sub conducerea nefastă a tripletei Barna-Ghinea-Armand, USR nu are niciun viitor.

Adevăratul și previzibilul rezultat al alegerilor din noiembrie

Ehe, treabă grea.

Adică pe 10 noiembrie ieșim (sau nu) din case ca să punem ștampila (pentru nostalgici, e singurul mod în care mai putem folosi această unealtă de pe vremea voievozilor, în rest se pare că au scos-o) pe unul dintre candidați.

Iată cum stau, deloc imprevizibil, lucrurile în cazul candidaților care contează. Mai mult sau mai puțin, motiv pentru care și începem cu cel care contează cel mai puțin:

1. Dan Barna

Dan Bana e out, și nu ca urmare a campaniei Rise Project. Oricine spune asta, habar nu are despre ce vorbește. Păi da, dar timingul campaniei, taman în prag de prezidențiale… Nu, stai jos, ești un bou. Da, timingul e ciudat și campania e evident pusă cu mâna, dar nu de asta e Barna out. Dan Barna e out ca urmare a personalității sale foarte plictisitoare, asta ca să nu zic foarte foarte plictisitoare și cine contestă asta bate cumva câmpii. Am văzut eforturi uluitoare de a ni se explica faptul că, nu, nici vorbă, de fapt nu există contextul prin care poporul român să aleagă un astfel de candidat și asta venind de la o publicație altminteri respectabilă, recte Press One. Adică nu era suficient că ne iau politicienii români de proști, ne mai ia și Press One de proști, insistând, nu se știe de ce, să ne explice că Barna, săracul, e ingurgitabil, noi suntem niște înapoiați și niște proști. Mă rog, insistența pot s-o înțeleg, e de fapt aceeași cu care doamna Ioana Ene Dogioiu, altminteri o jurnalistă respectabilă, încearcă același proces de prespălare (inutil) al domnului Barna de câteva luni încoace, lucru care mă plictisește foarte tare. NU, Barna NU va intra în turul doi al prezidențialelor din simplul motiv că ăsta e felul lui de a fi, plictisitor și (aparent) corupt, lucru care în mod normal ar trebui să și stârnească niște convulsii interne în USR care să îl debarce de la șefia partidului. Bun, și cine să vină, întrebi? E simplu, am mai scris-o și în alte părți și o repet: Stelian Ion.

2. Mircea Diaconu

Nu, Mircea Diaconu este exclus să intre în turul doi, oricât se crede că va fascina cu discursul lui imbecil. Votanții ALDE nu îl vor vota, nostalgici fiind după Tăriceanu, iar votanții PRO România nu sunt suficient de mulți. Mai mult, Diaconu este lipsit în mod evident de mașinăria de partid din teritoriu pe care o are Dăncilă, deci nu are cum să conteze pe România profundă. So deci, nu, tristul Mircea Diaconu va lipsi din turul doi, iar din punctul ăsta de vedere merg chiar până la a spune că Victor Ponta ar fi făcut un scor mai mare dacă ar fi candidat el însuși, dar, na, asta e.

3. Paleologu

Sincer, scriind Paleologu mă întreb care e primul lui nume, ceea ce nu e bine. Răzvan? Mihai? Cornel? Dracu știe, e treaba lui. Evident, exclus să intre în turul doi și, de altfel, după cum bine s-a remarcat în spațiul public, un alt motiv pentru Barna va sta pe bară. De ce? Da, ai ghicit, pentru că va rupe din baza lui de votanți. Altminteri, păcat, pentru că e într-adevăr rasat ca intelectual. Dar, din și mai mare păcate, un om aflat în siajul lui Băsescu și Udrea (da, și Udrea) nu poate fi privit decât cu scepticism, oricât de mult ar cita din marii autori ai lumii.

4. Viorica Dăncilă

Da, va intra în turul doi cu Iohannis, am explicat mai sus de ce. Să mai spun o dată? Bine: toți pesediștii (și sunt încă mulți) se vor alinia s-o voteze. Atât, nu există alte motive, dar ăsta, unicul, e suficient. Și, da, va pierde în turul II, în caz că încă ai neclarități. Îți dau în scris aici.

Cam asta e tot, pentru că restul candidaților nu contează.

Adevăratul (și penibilul) motiv pentru care a fost făcută reclama cu Șora la Emag

Adevăratul și penibilul motiv din titlu nu trebuie căutat mult, iar pentru cei care nu au cont FB, sau nu s-au obosit să caute, îl atașez mai jos.

Altfel, ca o notă aparte, mă amuză EXTREM de tare contrele înalt-intelectuale, diatribele pline de referințe culturale, șarjele apocaliptice de citate din bibliotecile lumii și alte asemenea măscări fine generate de acest subiect, când, iată, realitatea e (ca de obicei) atât de simplă și de prozaică:

Acuma, na, sigur că nu-i e interzis nimănui să călătorească unde poftește, dar uneori parcă mai contează și cum o faci. Mie, cel puțin, asta îmi sună a cerșetorie cu ștaif. Altfel, nu pot decât să sper că, după Florența, și, de ce nu, înainte de Niagara, unde probabil își va scutura pletele sub șuvoiul de apă, Mihai Șora se va orienta și spre câteva destinații autohtone, nu știu, să zicem Focșani, poate nici acolo n-a mai fost din 1282, sau chiar Berevoiești, pentru sonoritate. Destinații care n-au, desigur, farmecul Florenței, dar, na, din înaltul olimpian în care se află, domnul Șora poate că și-ar putea pogorî suprema ființă și asupra unor localități în care toți locuitorii la un loc nu numai că n-ar putea strânge în cursul vieții bani de un bilet la un Florența, dar nici de un abonament TV unde să vadă reclama dânsului n-ar pune cap la cap. Asta ca să nu mai vorbim, desigur, despre cât de rafinate erau ieșirile domnului Șora la anul de grație una mie nouă sute și șaptezeci, când, nu-i așa, era un adevărat exod de românași către bătrâna Florență 🙂

Sublinierile îmi aparțin, în mod evident.

P.S. – Să sperăm că soții Șora nu și-au propus și o plecare în Australia, altminteri, cine știe, poate vom vedea și o reclamă la frigidere adusă din condei la subiectele egalității și fraternității! Doar asta ar urma logic după teaserul lansat de Emag, nu-i așa?