Put your principles where your Goop is, or how to be a social media avenger of opportunity

Oamenilor,

Văd că e la mare modă printre principialii de ocazie de like (despre specia principialului de ocazie de like se pot scrie multe, dar sper că numele e suficient de grăitor pentru felul în care acest tip de om diferă de principialul de ocazie și atât – fiind, ca atare, și cu atât mai ridicol, cu cât răsplata e mai rizibilă) dezabonarea de la Netflix, pentru că serialul cu pizda lu’ Gwyneth Paltrow.

Dacă trăiți sub o piatră și mai mare decât mine, aflați că compania de newage wellness a lui GP (madamă de o frumusețe și un talent actoricesc la fel de sterile, în opinia mea neavizată de babă hetero care nu se uită la filme), care există de ceva timp în mod complet explicabil, tocmai a scos pe piață o nouă serie de tâmpenii. Cu raze distructive de la rizibil de inutil la periculos. Furori a făcut lumânarea etichetată „Lumânarea asta miroase ca vaginul meu” (deși nu am văzut să fie indicat pe etichetă cine este „eu”, dar poate e subînțeles, poate e wishful thinking). Dar aia e cea mai benignă chestie din serie.

Cea mai nocivă este, firește, miniseria Netflix asortată, care ne arată tuturor cât de spălați pe creier, respectiv de escroci, sunt toți oamenii implicați în povestea asta, cum nu au ei nici o legătură cu realitatea, și cum vând idioților păr pubian de șarpe care vindecă cancerul și gâlcile. Mbun. Dacă sunteți curioși, articolul ăsta vă explică tărășenia, în tot ridicolul ei de „o bate ea viața filmul, dar tupeul din viața reală bate orice film pe care l-a făcut GP vreodată”. I-au filmat vorbind tâmpenii despre lucruri de care nu au nici cea mai vagă idee reală, dând ochii peste cap la „tratamente” la fel de eficiente ca uitatul meu la voi prin monitor, și având niște tripuri pe ciuperci extrem, extrem de triste pentru vidul absolut din capul lor pe care îl relevă.

Până aici, nimic diferit față de filmarea unui teambuilding obișnuit de corporație. Toată mizeria trebuia să flopăie jilav pe asfaltul memoriei publice, ca găselnița de marketing care este. Ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să ne înfurie, dezguste, și lămurească despre cine este personajul din vârful piramidei.

Oh, dar s-au indignat oamenii. Dar s-au dezabonat de la Netflix pe tema asta (neuitând să se laude, firește, că au făcut asta – pe un Facebook care e vinovat la fel de direct de chestii mult mai grave, inclusiv promovarea de fake news și pseudo-științe periculoase, bașca manipulări directe de opinie publică și electorală, și studii de piață complet neautorizate pe un public neinformat. Da’ asta face parte din orbirea selectivă care vine la pachet cu activismul de social media, bănuiesc.) Indignare, frate. Au lovit, probabil, și pisica care tocmai ațipea leneșă lângă ei.

„Stai puțin”, vă veți zice. „De la asta s-au luat? De la o serie care le-a adus deja mai mulți bani celor de la Netflix decât le ia dezabonarea tuturor celor, poate, 5.000 de oameni din întreaga lume care s-au supărat pe miniseria Goop? De la pseudo-științe ambalate în lumânări de pizdă faimoasă și zen-letargică? De la asta. Nu de la filmele în care a fost implicat în vreun fel Weinstein (poate pentru că ar fi prea multe). Nu de la filmele lui Woody Allen sau Polanski. Nu de la filmulețele de weekend mahmur cu Jussie Smollet, Felicity Huffman & Lori McLoughlin, Michael Jackson, Allison Mack, Tom Cruise („asemănări între Scientologie și Goop” ar putea să fie un drinking game capabil să bage pe oricine în spital).”

Și ați avea dreptate. Prezența pe Netflix a tuturor chestiilor de mai sus, și a atâtor altora de care sunt legați direct și din care profită oameni siniștri din punct de vedere moral, nu i-a deranjat suficient. Nope. A trebuit să ia foc lumânarea cu parfum de pizdă ca să le lumineze principiile. Nici prezența acolo a atâtor filme și seriale bune, făcute de minorități, femei, autori și actori din țări sărace, filme și seriale pe care le aplaudă toate panel-urile de diversity și political corectness din lume, nu a contat în decizie.

E ca și cum m-aș dezabona eu de la Discovery pentru că au un show de tatuaje cu Kate von D, care e anti-vaxxer. Ce fac eu pentru că Kat von D e anti-vaxxer, iar pe mine mă deranjează asta la nivel personal de principiu, și cred că ar trebui să deranjeze pe oricine la nivel de politici publice? Nu-i bag bani direct în portofel, necumpărând nimic din produsele ei de machiaj, deși unele dintre au review-uri foarte bune. Ce nu are sens să fac din cauza asta, pentru că nu are nici un impact? Să mă dezabonez de la Discovery, numai ca să mă laud pe Facebook că ia uite ce de principii am eu. Pe Facebook – repet și subliniez pentru ironia absolut neprețuită a situației.

În primul rând, pentru că nu-s abonată la Discovery și n-am Facebook – dar nu asta-i ideea.

S-au mai pornit unii să boicoteze firmele de cosmetice în care Nestle deține acțiuni, pentru că Nestle fură apa zonelor sărace și vai de ele. Bun. Doar că și-au dat seama că, dacă pornesc pe panta asta și se țin de ea, rămân să se spele pe față cu săpunul de rufe al bunicii și să-și dea cu piatră de alaun la subraț. Așa că s-a potolit activismul de tip „cine cu cine face afaceri”, pentru că toată lumea face afaceri cu toată lumea, câtă vreme ies bani din asta. Și s-a îndreptat spre lanțuri cauzale mai scurte și mai directe, de tip „hai să nu dau banii mei direct unui imbecil periculos”.

Da’ asta e mai complicat de semnalizat. Or, cu ce nu merită să te lauzi, nu merită să faci. Nu? Deși să mă apuc să scriu pe Facebook cum nu cumpăr eu pudra aia mișto Lock It de la Kat von D pentru că Kat von D e anti-vaxxer ar fi, dincolo de o scatoalcă garantată din partea cucuvelei Peracle și un „și ce vrei acum, un premiu?” urlat la cele mai inexistente ore ale dimineții timp de șase luni, și echivalentul unui „ți-am scris să-ți spun că nu vorbesc cu tine”.

No, bun. Și?

Și tocmai mă enervasem zilele trecute pe un concept care se cheamă „virtue signaling”. Mi se părea exagerat. Iar acum cucuveaua Peracle stă și se uită judecător la mine, și nu-mi place când are ocazia să facă asta.

Și știți care-i faza cea mai tare? Că dacă GP are inteligența de a ieși să declare că toată chestia a fost un plan elaborat de a aduce vaginul în discuția publică ca să contreze și contrarieze tabu-urile, cam 90% din oamenii ăștia nu doar că o să năvălească să-și refacă abonamentele la Netflix, dar o să și cumpere ediția a II-a de lumânări mai repede decât s-a vândut prima. Și a doua se va numi, firește, „My vagina says jump, you ask how high”.

Putem face o primărie mai mică în curtea școlii unde să fie edil-șef Vlad Voiculescu? Că la Primăria București oricum nu-l vor alege bucureștenii

Sunt multe necunsocute în univers: există extratereștri? Se poate călători cu viteza luminii? Și, nu în ultimul rând: va avea Alianța USR PLUS candidat comun la alegerile pentru primăria Bucureștiului? Ei bine, dacă la primele două întrebări singurul care ar fi putut oferi un indiciu, regretatul Lorin Fortuna, nu mai este printre noi, la ultima avem un răspuns clar: NU. Iar asta datorită încăpățânării incredibile a tandemului Dacian Cioloș-Vlad Voiculescu de a-l împinge pe cel din urmă la fotoliul de edil-șef al Capitalei.

De ce? Ei bine, nu se știe, pentru că pe Vlad Voiculescu nu-l recomandă absolut nimic pentru o asemenea poziție. Pentru cea de ministru al Sănătății, da, în mod evident, nici măcar nu trebuie să te pricepi prea mult la domeniu pentru a-ți da seama. Ce face, în schimb, tandemul mai sus amintit? Continuă să ventileze o idee fără absolut nicio acoperire și anume că domnul Voiculescu ar putea fi primar al Bucureștiului, deși omul n-a făcut în viața lui un gard, un coteț sau o plombă la un trotuar, sau cel puțin nimeni nu știe să fi făcut. Nu mai vorbim despre alte lucruri savante, cum ar fi salvarea unei clădiri de patrimoniu sau a unui spațiu verde din fața buldozerelor.

În ciuda acestor evidențe, însă, gânditorii din laboratorul PLUS îi dau înainte, dovedind, încă o dată, cât de paraleli cu realitatea pot fi. Iar dacă în cazul PSD respectivul paralelism își găsea cauza în nesimțire, în cazul de față ea are o explicație ceva mai tehnică: amețiți de indicii Facebook cu privire la comunicarea lui Vlad Voiculescu în spațiul public, respectivii, ba chiar și el însuși, tind să creadă că victoria e la îndemână. Din păcate pentru ei, însă, nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nu doar că o primărie nu se câștigă cu numărul de like-uri și share-uri, dar chiar și în acești termeni, cifrele lui Vlad Voiculescu sunt mici pentru a revendica un astfel de demers. Cu alte cuvinte, deși își imaginează că are un fan base enorm, pretendentul la șefia PMB suferă de orbul găinilor, pentru că nu vorbim despre niște indici care să te dea pe spate.

În mod și mai ciudat, însă, cel mai ciudat este că, în virtutea acestei insistențe bazată, repet, pe absolut nimic, însuși capitalul de imagine al lui Dacian Cioloș va avea de suferit. Oamenii înțeleg foarte bine că la mijloc este ceva ce nu are legătură cu o presupusă grijă pentru calitatea vieții bucureștenilor, ci, mai degrabă, cu niște interese obscure menite să-l instaleze, volens nolens, pe Vlad Voiculescu la șefia PMB. Cât despre girul părintesc al lui Dacian Cioloș conform căruia Vlad Voiculescu ar avea „capacitatea de a aduna în jurul său oameni care să facă lucruri pentru oameni”, ei bine, ceva mai vag probabil că era greu să se poată spune. Și femeia de serviciu de pe scara mea adună în jurul ei oameni care fac lucruri pentru oameni și cu siguranță o face mai dezinteresată decât Vlad Voiculescu. Cine va pierde, automat, în urma acestei situații? Vlad Voiculescu, firește, dar și Dacian Cioloș însuși, care nu realizează că furia bucureștenilor de a nu avea un candidat comun al Alianței USR PLUS împotriva Gabrielei Firea se va răsfrânge (și) asupra lui.

Nu în ultimul rând, de notat și declarația lui Moise Guran conform căreia l-ar susține pe Vlad Voiculescu și nu pe Nicușor Dan, venită cu puțin timp înaintea transferului într-un partid care a declarat că îl susține pe cel din urmă. Interesant. Dar pentru că socoteala din PLUS nu se potrivește cu cea din târg, de un lucru poate să fie sigur Vlad Voiculescu și, prin urmare, să stea liniștit: bucureștenii nu-l vor alege primar. Nu are competența pentru această întreprindere, motiv pentru care se și ascunde în spatele unor programe frumos ambalate, dar care nu fac altceva decât să consume inutil timpul și energia unor oameni care le pun, probabil, în Power Point. Sau pe site, sau whatever, nici nu contează unde.

Ba încă mai rău, după cum singur vor putea observa membrii echipei PLUS, sfidând logica prin propunerea absurdă de a-l propune pe Vlad Voiculescu la Primăria Capitalei, aceștia vor ajunge să antagonizeze votanții. Astfel, călcând pe urmele lui Dan Barna, fostul ministru al Sănătății ar putea avea un șoc neplăcut în momentul când va vedea cât de puțină lume îl va vota. Adăugați la asta presiunea teribilă a actualului sistem de alegere a primarului într-un singur tur în contextul unei populații absolut pasive în ceea ce privește standardele de viață și veți avea imaginea dezastrului care îi așteaptă pe bucureșteni. Cât privește mult discutatul sistem de alegere a primarilor în două tururi, acesta cel puțin i-ar oferi lui Vlad Voiculescu luxul de a pieri pe limba lui, fără experimente electorale care să condiționeze atât de mult șansele la o viață civilizată pentru locuitorii Capitalei.

Sigur, înțelepciunea ultimă și cea mai de folos bucureștenilor ar fi ca Vlad Voiculescu să candideze împreună cu Nicușor Dan într-o formulă de tip primar-viceprimar, de aici probabil și apropos-urile lui Dacian Cioloș cu privire la „înțelepciune”, doar că la momentul actual nu pare să se pună problema de așa ceva. Păcat.