Babelor,
Acum multă vreme (prin februarie) am dat peste un blog înscris la roblogfest (secţia blog cultural), pe nume Son of the Earth. Omul întrebând undeva pe siteul festului „care-s premiile” sau ceva asemănător. Şi mi-am zis „Hai să văd cine îmi sunt concurenţii”. M-am dus pe blogul lui (nu v-aş sfătui să mergeţi, nu ţin morţiş să-i fac trafic), unde am dat peste o poezie (pe care nu o reproduc aici, că omul e fanatic din ăla cu „Do not copy”, „It’s my copyright”, etc.). Cumsecade cum sunt, i-am corectat câteva greşeli grave şi evidente:
– „Mă urmăreşte frica mea”, zice. Din câte ştiu, dacă foloseşti „mă”, sună mai frumos să nu bagi şi un „mea” mai încolo; dacă nu poţi altfel, scrie măcar „Mă urmăreşte propria-mi frică”.
– „În urma mea, sunt pașii negrii”. Moment de enervare pentru mine, pentru că nici virgula n-are sens acolo unde este, şi nici paşii nu sunt „negrii”, ci „negri”.
– „În urma noastră îi mister” – ce rost are regionalismul „îi” aici? Nu îmbogăţeşte poezia cu nimic.
În fine, i-am scris individului asta într-un comentariu, fiind destul de puţin răutăcioasă – sau măcar mai puţin răutăcioasă decât de obicei, pentru că mi-am dat seama că omul are o fire de poet, că trebuie menajat, etc.
Comentariul meu nu a fost publicat, dar SOTE mi-a răspuns pe mail, zicând următoarele:
„Ceea ce tine de text, imi apartine si nu cred ca este nevoie sa consideri in mod straniu ca opera mea trebuie sa fie citita de oameni ca tine, ca sa fie inteleasa. Faptul ca la unul din cuvinte este ceva in „neregula” se datoreaza faptului ca am mai facut modificari deoarece consideram eu necesar.
Asa ca in vederea unei discutii placute va rog sa incercati sa priviti mai profund lucrurile.
Apreciez faptul ca sunteti interesata insa dragut este sa nu luati in deradere ce imi apartine”
La care i-am răspuns că treaba lui şi la revedere. Totul ar fi fost dat uitării dacă ieri nu aş fi găsit încă un comentariu al tipului pe roblogfest, în care întreba dacă nu s-ar putea – dat fiind că nu poate ajunge la premiere – să se transmită festivitatea pe net. Cu un webcam. Şi mi l-am imaginat cum îşi va petrece seara bietul ins, undeva departe de Bucureşti, belindu-se cu ochi uscaţi la pagina roblogfestului în speranţa că va câştiga marele premiu la categoria blog cultural şi că va deveni faimos şi bogat peste noapte.
Ceea ce nu se va întâmpla.
A, dragă SOTE: dacă citeşti postarea asta, nu te enerva, ci gândeşte-te că îţi va aduce vreo treizecişişase-treizecişişapte de unici, şi te va sălta vreo 20 de locuri în zelist.
Să fie primit.
UPDATE: SOTE îmi spune într-un mail că sunt o mincinoasă şi că nu a întrebat niciodată care ar fi premiile. Recunosc că este posibil să mă fi înşelat, şi ca întrebarea lui să fi fost alta.
72 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
auci!
Cata orignilaitate in ceea ce faci, felicitari tie!
Mersi, băiete.
36 – 37 de unici, adică aproximativ 0,01% din total, nu?
ba rhetto, ia uite ce-mi faci tu mie…
am fost nevoita sa ma scol din morti casa comentez la compunerea asta a ta.
ba, rhetto, ce-ai ba cu baiatu’? si la ce te pui la mintea lui?
nu vezi ca e si el…
probabil a facut liceul la seral, avea inclinatii catre limba romana si si-a terorizat profa cu poeme libidinoase. probabil ca dupa aia a intrat la idd, la snspa sau de unde zicea ca e. probabil ca a luat si note bune la examene. probabil ca are o poveste si mai trista de-atat.
asa ca priveste si tu mai PRO FUND lucrurile.
Ana,
Dupa parerea mea, demersul Rhettei a fost unul pavat cu bune intentii, ea însasi marturisind o rautaciosenie cu mult redusa sub nivelul uzual. Plus ca – rendons-nous à l’évidence – venerabila are un fler inegalabil în a dezghioca rarissimele pepite talentuoase din stufosul peisaj literar conteporan. Acum e drept ca abordarea Rhettei are un côté asa mai straightforward, mai de contact hocheistic, dar mica pieptanatura ortografica, ortoepica si de punctuatie a textului junelui condeier are ceva nobil si dezinteresat. La fel si aplanarea unui eclectism oleaca strident datorat unor intruzii regionaliste cel putin nefiresti. Mie mi-a semanat a mâna întinsa nu la palmuiri zeflemitoare, nici la pupat, ci la batut pe umar cu încurajari. Sigur, domnia sa a dat impresia ca a întâmpinat sfaturile cu o oarecare raceala si cu un ego putin supradimensionat, inerent tinerelor talente. L’orgueil est un pêché de jeunesse, n’est-ce pas ? E drept, deocamdata poetul jongleaza cu arhaismele într-un mod uimitor ( ceva à la „ma dusei sa târguiesc o papornita de monocotiledonate”), dar cu timpul sigur îsi va mai cizela ardoarea si va vedea în Rhetta un mentor. Departe de mine pretentii de exegeza, dar mesajul versurilor în chestiune mi s-a parut interesant, un clin d’oeil la sovaiala înaintarii prin iarna vietii, care devine un adevarat act funambulesc unidirectional. Pasi nesiguri, spaima mortii, pierderea încrederii vârstei fragede – un pas gresit si hop, pe gheata cu roatele-n sus si fractura de col de femur… Misterul lasat în urma nu e decât amnezia retrograda a ireversibilei senectuti degenerative a creierului. Citeste te rog si The highwire act of advancing through old age de Grüss si Medrano aparuta de curând la editura Geriatric press.
Mai e ceva: interventia Rhettei contine si un mesaj subliminal – destul de trist, ce-i drept – al blestemului poetului. Marile creatii nemuritoare s-au zamislit dureros în saracie si neajunsuri, iar faima (dupa cum am mai spus-o), vine adesea post-mortem. Invers, atâta vreme cât artistul creaza vizând premii si lauri, are sanse sa produca chestii de duzina, rebuturi. Deci în întelepciunea-i cvasi-seculara, Rhetta pare a-l pindemna pe tânarul confrate sa gâdile muzele cu sufletul, nu cu îmbatatorul délire de grandeur.
Poate ma-nsel.
ba, nu, n-o sa citesc cartea aia babeasca de-o recomanzi tu.
ma doare in cur de ea, sincer, pentru ca eu si cu bunica-mea am scris tot ce se putea scrie pe subiectul asta.
eu atata voiam sa zic de fapt: de ce ar incuraja rhetta un baiat care scrie prost?
si pe de alta parte, de ce l-ar descuraja?
ce are rhetta de castigat?
raspunde, rhetta, raspunde.
Pai atunci ma-nclin spasit. Trimite-mi si mie scrierile cu pricina. Cu o mica dedicatie, hai te rog, ca la noapte e luna plina.
Iaca am fost şi eu pe la el, al 33-lea, poate al 34-lea.
Păi, Rhetto, să-ţi dau un citat din el însuşi (n-are cum să mă acuze de plagiat, am menţionat că e din el însuşi):
pe chip e-un haos literar
mă uit la voi fără habar…
Nici măcar nu mai e nevoie să comentez. Sau e?
nu le mai am, nu pastrez niciodata ceva scris de mine, casa nu patesc ca baiatul asta despre care vorbim.
si nici memorie nu mai am sa ti le recit sub clar de luna. as face-o, sincer, ca te simt baiat dragut si in putere.
da’ oricum, poti sa vii la mine la cimitir, sa-mi aduci flori, oja, un ac de par si niste fond de ten.
Update:
Poetul mi-a lăsat un mesaj pe blogul meu. Cu înjurături. M-am decis să-l şterg, n-are sens.
A intrat de pe serverul de la ASE, e un viitor manager de succes, presupun 😉
Printre randurile citite din acest articol, am realizat ca voi, prieteni oligofreni, sunteti patrunsi de mizerie si si jeg interior care se exteriorizeaza de fiecare data cand va gasiti punctele forte prin cautarea slabiciunilor celorlalti. Va ganditi ca poate unii nu au nevoie de asemenea pareri? Cand ati fost ultima data la medic? Sunteti dusi. Referitor la ceea ce face panarama infatuata a acestei mizerii numita blog, ce defineste caracterul natiei romane prin activitatea sa.De unde atata interes fata de ceilalti: sa moara capra ori sa moara vecinul ca sa ii putem lua capra? Sunteti demni de iad, ori cazanele cu smoala nu sunt destul de potrivite voua, viermi libidinosi.
@Ana Poker- tu te cunosti pe tine atat de bine incat sa vorbesti de altii, te lasi influentata de acest articol, esti o proasta, o retardata!
@Alexandru si tu esti dus, nici tu nu stii ce ai vrut sa zici, te contrazici, esti un fals, numai romana nu este limba in care vorbesti!
@Rhetta, in afara ca esti limitata mintal, altceva nu gasesc definitor tie. O sa te ia dracu si pe tine!
O fi omul la inceput, insa nu are nevoie de jeguri ca voi, eu in locul lui v-as da putin in judecata…motive sunt destule.
Fie-va mila de voi ! ca internetul nu este infinit, insa prostia voastra, da.
cell, nici n-am intrat nici nu stiu despre ce-i vorba, dar de aici pana la desconsidera ASE-isti e cale lunga! 😉
Postul asta este per-fect si inca mai rad la faza asta:
„oameni ca tine”
:)) :))
DIstractivo-ingrijorator insa este ca am primit o intrebare pe blog de la un anonim: „stii cumva ce personaje se ascund in spatele babelor?” :)) :))
stiu eu ,stiu eu! doua babe si-un neport, o verisoara si intrusu alexandru! e raspunsul corect?
anaid,
Dar de ce ţi se pare că desconsider o anume categorie de oameni? Spuneam doar că a intrat de pe serverul de la ASE (de asta sunt sigur) şi că e posibil să devină un manager de succes. M-am referit strict la el, nu la toţi ASE-iştii 😉
tu nu Cell, comentariul avea urme de sarcasm . doar vroiam sa ma clarific, iar in privinta ta nu am indoieli,pari echidistant si echilibrat. 🙂
Ah, mulţumesc de aprecieri. Deşi îmi dau seama că e puţin sarcastic comentariul meu, cred că toţi am cunoscut manageri de succes care s-au ridicat prin forţa „biciului”.
Eu personal nu sunt adeptul acestor metode, dar asta nu înseamnă că acei manageri nu există 😉
Iar aprecierile sunt reciproce 😉
exista cell, dar n-au terminat neaparat ASE-ul, in mare parte au terminat POLI, no offence! cum te ridici,si ce metode aplici ,nu tine de ce-ai terminat ci mai degraba ce-ai „mancat”
Azi dimineata am vazut articolul,insa ma grabeam si nu am dat decat un raspuns scurt.
Avand in vedere ca, indiferent cine este in spatele acestui nume, ori ce varsta, sex sau nationalitate este, eu am decis sa nu bag in seama manifestul dlui referitor la ce scriu. Probabil este o frustrare ce-l apasa si creea un disconfort cotidian(te doare burta de altii), insa atata timp cat blogul se preteaza a fi reprezentativ pentru cultura acestei societati(referitor la petitia deschisa), nu inteleg cum de aceasta persoana prin mijloace nedrepte si mizere isi creeaza o imagine in fata dvs. NU cred ca o persoana care i-a in deradere o creatie din simplul scop subiectiv si superficial, reprezinta o valoare ori o categorie de om ce reprezinta inalta societate. Nu am condamnat, faptul ca am avut greseli de gramatica in exprimare, insa NU SUNT UN SCRIITOR PROFESIONIST, iar greselile sunt modalitatea din care noi invatam, nu pe care altii ni le sugereaza, in scop raufacator. M-a deranjat aceasta postare a ta, un prieten a vazut acest lucru si fara a-i sugera eu ceva, a recurs la tehnici mai putin politicoase, insa nu o sa cer scuze pentru fapta lui deoarece consider in primul rand o jignire la adresa mea, acest articol. Din cate vad a starnit interes acest lucru, stiu ca nu pentru oameni buni ori cu o cultura si o cunostinta vasta a ceea ce inseamna psihologia individului ori a scriitorului. Imi e rusine de voi ca sunteti romani, imi e rusine de modul in care voi va comportati…cel mai bun mod de a va defini este modul superficial in care analizati creatia.
Si tie draga scriitorule, nu iti urez decat sa ai grija de ceea ce faci tu, inteligenta limitata de care dai dovada este relevanta, doar in grupul tau.
Dragă Son of the Earth, atât timp cât doreşti să scrii poezie eşti supus criticii.
E posibil să fie critică pozitivă, căreia văd că îi dai curs fără rezerve pe blogul tău, sau critică pe care tu o consideri negativă, pe care o respingi. Acceptarea criticii, de orice natură ar fi ea, e în sine o dovadă de inteligenţă. Mai mult, aş spune că din critica pozitivă nu poţi învăţa nimic, decât că te simţi bine.
În plus, în lumea literară există o cutumă, şi anume ca autorul să nu răspundă criticilor lui, decât cu cel mult un mulţumesc. Taci şi-nghite, carevasăzică.
Mie nu-mi este ruşine cu mine însumi, iar faptul că ţie ţi-e ruşine cu mine mă lasă foarte rece, aşa după cum m-a lăsat şi comportarea prietenului tău pe care îl apreciezi.
Mult succes!
SOTE, în loc să-ţi fie ruşine de noi ar trebui să îţi fie ruşine de tine, pentru că iată, în loc să înveţi din greşeli (mă refer în primul rând la virgula pusă aiurea) şi să le corectezi când îţi sunt semnalate, tu dai dovadă de un comportament bovin, apărându-le şi explicând că „noi” (yeah, whatever) îţi analizăm superficial creaţia. Dar cum să-ţi spun, dacă dovedeşti o asemenea lipsă de interes pentru formă, nu crezi că asta devalorizează implicit şi conţinutul?
Dragă Altul, da, este foarte posibil ca unii să nu aibă nevoie de păreri. Caz în care ar putea să le ignore. Iar caracterul naţiei române este definit mai curând prin faptul că orice puştan care ştie mai mult de jumătate de alfabet se crede poet.
PS: Şi dacă suntem duşi, atunci unde?
Omul n-a primit de la noi decât 22 de unici până acum. Să ne fie ruşine. Mai că m-aş duce şi eu să-i fac o vizită, dar pe de altă parte mi-e somn. Ce chestie!
Atata timp cat ma ofensezi nu am respect fata de tine. Comentariul cerea evident un asemenea raspuns, care este relevant caracterului tau. Citeste inca o data ce ai scris in articol si apoi sa ma ataci ! Primesc feedback negativ, insa feedback-ul pe care tu il transimiti este unul josnic, ai scris un articol despre acest lucru, prin asta demonstrezi tot. Asta nu e feedback. Si ca sa iti dai seama ca nu doar eu gresesc, ar fi bine ca tu sa nu mai pui virgula inainte de „etc.” ! Si apropo, de cat timp se abreviaza of si the ?
In niciun caz intentia mea nu este de cearta, faptul ca tu ai inceput articolul cu acest titlul , da de inteles, IAR, ca prin acest articol ai vrut sa pui in prim plan subiectivitatea, ceea ce nu isi are loc in o critica.
@cel61- dle, de ce ne limitam si ne rezumam la ideologii invechite(sa taci si sa inghiti)? noi suntem acum pentru schimbare in bine, nu sa plecam capul, in fata sabiei!
FII SCHIMBAREA IN BINE, PE CARE TU O VREI IN LUME(M. Gandhi) ia aminte soro’
SOTE, „of” şi „the” se abreviază în engleză după plac şi sens (Rage Against The Machine se abreviază RATM, nu RAM, iar System of a Dawn este abreviat SOAD, nu SD; pe de altă parte, în FBI lipseşte o-ul din titulatură). Şi? O, şi am o virgulă în plus, da, recunosc, şi mai este o greşeală în text, mă mir că n-a fost încă remarcată. Dar să nu uităm că o postare pe blog nu este considerată – spre deosebire de o poezie – un text literar.
Şi bineînţeles că îţi transmit feedbackul pe blog; mai întâi l-ai primit într-un comentariu pe care nu l-ai autorizat (de ce?), apoi prin mail; dacă ai fi făcut corecturile necesare, ar fi fost încă ok, însă aşa… Bineînţeles că de data asta am pus în primul plan subiectivitatea; de celelaltă două ori am fost obiectivă şi nu mi-a folosit la absolut nimic.
PS: Dacă ai impresia că îmi doresc respectul tău, mă tem că va trebui să te dezamăgesc.
Scrii ca sa te afli in treaba si desigur sa nu pici de prost in fata cititorilor!
Cel mai destept cedeaza primul! pa
SOTE, cu părere de rău te voi dezamăgi din nou: nu cel mai deştept cedează primul, ci cel căruia i se termină argumentele. Şi oricum se ştie că eu nu cedez niciodată, fiind inimaginabil de inteligentă. Nu-i aşa, dragi cititori?
Am o discuție interesantă cu el și pe blogul meu. Se pare că l-am ofuscat un pic mai tare eu, dacă pare să fi abandonat subiectul aici și a continuat la mine 🙂
Îmi place că te consideră de sex masculin he he he.
Breaking news:
Baba Rhetta e bărbat de fapt!
Şi mie îmi place asta, dar mă voi abţine totuşi de a comenta mai departe, pentru că într-un mail mi s-a explicat că „dacă vreau să complic situaţia în care şi aşa sunt afundată destul de mult”, şi îţi dai seama că brusc am început să tremur. Şi bănuiesc, Cell, că şi pe tine o asemenea ameninţare te-ar fi speriat îngrozitor. După cum bine ştim, o închisoare rusească e o nimica toată în comparaţie cu furia unui poet.
Rhetta dragă, nu mi-am verificat mailul, oricum nu ar face decât să-mi smulgă un zâmbet, cel mult. Pe mine chiar mă amuză dialogul cu el, tot sper că va învăța ceva din toată povestea asta 😉
Ce ma intreb eu (chestie care imi taie cheful de polemici cu pretentii): in poezie verbul „a se preta” nu are acelasi sens (diferit de, bunaoara, al lui „a se pretinde”) si „ia in deradere” nu se scrie fara cratima intre „i” si „a”, ca si in proza?
Intreb pentru ca, dupa cum Rhetta stie foarte bine, eu si poezia suntem drepte paralele. O fi vina mea.
babo sunt aici, asta te-a amenintat? imi iau o sticla sa-i dau cu ea in cap! sau stric bunatate de sticla ? hmmmmmmmmmm,ma uit la sticla ,ma uit la ce-a scris, evaloroasa sticla!
Rhettoooo… ai auzit de poetic justice? Ai pus’o
Ce’aveti mah cu baiatu’? A scris versuri. Bun! A gresit pe la punctuatie. Se mai intimpla! E orgolios. Cine nu e? V’ati pus toate catze pe el. Sa va fie rusine. La toate!
Cu acest prilej tin sa observ inturnarea printre noi a babei Poker. Sa ii uram intoarcere indelungata 😀
Pai si noi suntem orgolioase, MBadragan. Cu totii suntem.
Pai taman asta spuneam si eu 😀
Pai nu spuneai, ca rusinea nu se impaca prea bine cu orgoliul, sau nu de multe ori, sau nu in multe cazuri, sau ca sa inchei, nu in cel putin unul din sensurile rusinii. Ala mai prost, de timiditate. Ba as zice chiar ca pusee de orgoliu ne vindeca temporar de rusine, cateodata (si ma iau de model si caz clinic).
Sau ne indemni sa fim paradoxuri. Asa da.
am dat si eu click.. asta e! problema care ma macina acum e alta: cum naiba se face ca-mi apare numele si adresa de mail in casuta de comentarii (acolo unde tre’ sa scrii daca vrei) avand in vedere ca nu am mai calcat pe blogul lui niciodata inainte?
si am mai patit sa vad asta pe si un alt blog plictisitor, cautam o poezie, asa l-am gasit.
ma lamureste si pe mine cineva? 🙂
apropo de poetul din povestea de aici, asa imi aduce aminte de un pictor care s-a inregistrat pe un forum, a pus link spre blogul lui si cand au aparut criticile a devenit isteric. doamne ce ne-a mai facut.. :))
Pai nu e nici un padarox la mijloc, coana Petronio. Voi cu orgoliul, eu cu pedeapsa verbala. Acu’… eu stiu ca indemnul meu la rusinare pica pe cimp sterp. Altfel n’as sta pe acilea pe la babaciunile voastre 😀
@Anna – Pentru comportamente d’astea bizare e mai corect sa dai vina pe browserul tau care e mai inteligent decit e cazul si nu pe blogurile alora. Se mai intimpla, mai ales daca comentezi cu predilectie pe bloguri wordpress sau blogspot. Invata browserul din experienta 😀 Nu e cazul de paranoia.
Anna, si eu am pus pistolul la tampla laptop-ului (chestie grea, pentru ca e dificil de identificat tampla unui laptop) si l-am chestionat in privinta asta, odata demult. Mi-a raspuns ceva care, tradus, ar suna cam ca ce zice MBadragan, cu variatia: „Daca sunt prost si trebuie sa scrii de o mie de ori, ma injuri. Daca sunt destept si te scutesc, ma ameninti cu moartea. Eu ce sa mai inteleg?”
L-am lasat in legea lui, acceptand chiar si faptul ca uneori uita sa faca tocmai chestia asta cu care se da mare: completarea automata.
Marius, trebuie sa recunosti ca e un merit important al nostru faptul ca terenul la care te referi e inca sterp, avand in vedere cat arunca unii cu ingrasaminte naturale in noi. 😀
Hahahahahahaha!
Petronia a mai cistigat o sticla de vin de la mine 😀
Problema e cu un anume mod binar de a gândi, pentru care nu exista spatiu între „uau, splendid” si „ba pe-a ma-tii”. Când orice delir hlizit, când orice chestie tembela facuta sa destinda ambianta e interpretata ad-litteram si luata de-njuratura, e trist.
Nu mai exista second degree pe pamântul asta ?
Hai mai Alexandre! Da’ noi ce dracu’ facem aici? AI devenit si tu fatalist? A aparut unu’ incapabil de joc secund, d’ala de aude „dupa melci” si’si ia traita la spinare si pleaca in safari printre frunze, si tu…pac… generalizarea. Ma dezamagesti. Nu mai vin la tine!
Si eu care deja planuiam sa’mi iau CBFul de 600 ca sa te vizitez mai repede…
Alexandru, daca inteleg bine ce spui, cred ca ar fi momentul sa afirm ca si mie imi place griul mai mult decat albul sau negrul. Asa.
MBadragan: cu atat mai bine, niciodata nu a fost mai adevarata zicala „Cine da lui isi da”. Doar n-o sa beau singura. Desi…
MBadragan, dar nu inteleg ce te-a dezamagit la Alexandru. Si el, ca si noi cred, afirma necesitatea nuantelor. Sau ma rog, daca ma iau dupa ce am zis eu, a valorilor. Dar mi-e ca „valoare” e omonim si naiba stie ce mai iese.
Eu, fatalist, dragoane ? Jamais, mon pote…
Raspundeam indirect unui „Altul” de mai sus, atât.
„Nu mai exista second degree pe pamântul asta ?” Pai asta e atitudine de om normal la cap care scrie pe SM?
Second degré, mon cher. Încuviintezi ? Sau tot nu e bine ?
Cu riscul de a ma repeta, eu as indemna la indulgenta. S’au simtit oamenii bagati in seama, au dat cu vrejul de fasole’n balta, da’ sa’i iertam. Nu de alta, da’ ne pierdem vremea aiurea, in loc sa vorbim despre podgorii si terroir.
Alexandre, faceam corectie la fatalism, nu la ortografie. Pentru ca nu sint in masura. De cite ori iti scriu ceva in franceza caut mai intii pe google sa vaz daca scriu corect 😀
Just, dragoane, just. Dupa cum stii, sunt destul de permisiv. Voiam numai sa subliniez de doua ori (stii tu, scris si oral, cu creionul meu chimic ascutit la ambele capete) ca exista si défi-uri destinse, si hârjoneli inofensive la care toata lumea e invitata.
Heard it to the grapevine… Vorba Creedensilor. Asa ca sa ne întoarcem la vinis vitifera
merci, MBadragane.
si cand te gandesti ca postarea asta era pe punctul de-a trece aproape neobservata pana sa ma scol eu (din morti)
mereu pun paie pe foc.
Scrii perfect, am prins ideea, ai dreptate
Ana Poker, desi nu ne cunoastem decat retrospectiv, imi permit sa observ ca ai dreptate si sa te compar cu o cometa cu perioada mare: apari rar, da’ cand apari esti memorabila.
Tanti Poker, nici ca se putea gasi moment mai bun pentru scularea dintre stafii. Io zic sa stai pregatita dupa colonada cavoului, gata de lovituri sinistre in cazuri similare.
Petronia si MBadragan, va multumesc ca m-ati luminat! inainte nu se intampla, de cate ori comentam pe un blog trebuia sa completez, de aici si puseul de paranoia „de unde ma stiu astia toti?” :))
Anna, cu placere, desi nu te-am luminat decat cat m-am luminat si eu intuitiv. Dar daca zice si MBadragan, parca ma simt mai increzatoare in intuitia proprie.
Anna, probabil ca, cu sau fara voia ta, s’a facut un update la browser in ultima vreme. De unde si noile comportamente bizare. Mie imi plac, sint lenes si ma scutesc de tastat in plus.
merci, MBadragane.
Altul – minunata interventia ta, absolut minunata. sper sa mai dai pe aici.
Fiul Pamantului, pupateas, ce frumos vorbesti. si ce bun esti la casa omului. daca nu ma cracanam de ras citindu-ti comentariile poate nu reuseam nici acum sa imi trag pantalonii pe mine. deh, sunt batrana, moarta, inviata si anchilozata.
La pariu ca Son of the Earth e genul care vorbeste cu fetele cu „măi” si cu „Da’ sincer” („Hai sa ne intalnim… Vii la intalnire? Da’ sincer!”)?
Hopa… Son of the Earth m-a luat la carici pe blogul meu:
„Deviatule! probleme? ai grija de fasolea din troaca ta”
Poet, frate :))
Ah, si, dupa reactia lui, cred ca l-am nimerit cu “măi” si “Da’ sincer” :))
nici eu n-am” scapat” de frustrarile lui „son of the earth” . pacat de pamant ca-i unul ca el de-i face umbra!
mai copii, da’ exista solutii igienice la asa infestare. Se numeste „delete comment”+”ignore”. 😀
Privesc din culise zi de zi si acuma ce sa vad? Tambalau mare, suparari si comentarii aiurite. Babelor am mancat 2 mere si am fumat 2 tigari si abia-abia am reusit sa tin pasul cu atatea vorbe.
Chiar imi era dor de nitica scriere din asta critica rautacioasa 😀
era sa-ti zic: da’ ce-ti bati capul cu poeti; dar apoi am vazut cati ti-au raspuns la articol, asa ca n-am mai zis nimic.
Ma mai batea gandul sa zic: ce zile glorioase erau cand scriai rar. Doamne, ce greutate aveau cuvintele.
Dar nu zic, sa vad ce zici.