Oamenilor,
De ceva zile se întâmplă nişte chestii nu tocmai plăcute şi din păcate nici tocmai clare la şi cu editura Curtea Veche. Mai multe capete şi tastaturi şi-au adunat rezultatele în materie de opinii privitoare la subiect într-o nouă postare comună. Ştim că vă era dor de procedeul ăsta, aşa că fără alte introduceri iată compilaţia:
[zum]
Vreau sa fie clar de la inceput: Curtea Veche e una dintre editurile romanesti care-mi plac cel mai mult – colectia lor Byblos e excelenta, cartile arata bine, comenzile online merg aproape perfect.
Ce se intampla zilele astea la sediul lor n-are insa nici o legatura cu ce-am zis mai sus, pentru ca nu conteaza ca e o editura mare in cauza. Vad asta peste tot – aparati cartile, e inadmisibil ca o editura mare sa pateasca asa ceva etc. Daca editura era mica ar fi fost ok? Daca era o macelarie acolo ar fi fost ok?
Ce ma intriga si mai mult e faptul ca in Romania, in 2010, oricine vrea poate sa sechestreze bunurile altcuiva. Politia nu face nimic, nimeni nu face nimic si… Si?
Iar daca asa ceva i se poate intampla unei edituri mari…
Motivul pentru care unii ezita sa sprijine Curtea Veche este acela ca nu le vine sa creada ca un asemenea lucru se poate intampla asa, din senin, fara motiv. Din pacate, se poate si, atata timp cat nu luam atitudine, o sa se tot poata.
Problema nu se reduce la o editura, asa cum gresit par sa creada multi, ci este o problema de fond a societatii romanesti. Nu este vorba despre Curtea Veche aici, ci despre drepturile noastre care nu sunt respectate, despre valorile noastre care trebuie aparate, despre lege, pe care autoritatile ar trebui sa o aplice. Ne plangem de manelizarea tarii, de proliferarea vulgaritatii, de violenta crescanda din trafic, din viata, dar cand am putea sa luam atitudine impotriva acestora, intr-un caz punctual, nu o facem.
Slaba reactie a publicului iubitor de carte, lipsa totala de solidaritate a celorlalte edituri [de parca nu li s-ar putea intampla si lor] sunt un simptom grav. intr-o tara in care ies sute de oameni in strada ca sa participe la inmormantarea unei vedete pe care o uitasera de mult, alti oameni – dintre cei care, de obicei, fac misto de cei dintai – nu sunt dispusi sa se mobilizeze pentru a apara valorile lor.
Nu trebuie sa ne asteptam ca, deodata, oamenii sa respecte cultura, iar autoritatile sa zica: gata, domle, de acum aplicam litera legii. Societatea este cea care poate corecta aceste derapaje, prin presiuni. Trebuie sa intelegem cu totii ca nu un lider providential, nu un partid sau altul pot schimba aceste lucruri, ci noi, cu conditia sa incepem sa ne comportam ca o societate, nu ca o adunatura de oameni care locuiesc intamplator pe acelasi teritoriu.
Balaurul a ferecat castelul Cosanzenei, care s-a dus la Fat-Frumos-de-pica, Hunor, care-a promis sa puie vorba buna la imparatul Verde, Blaga, si la imparatul Rosu, Predoiu, ca inteleptii sa judece peste rand pricina Cosanzenei cu Balaurul. Caci e ilegal sa-i fereci Cosanzenei castelul, dar e legal sa-i pui o vorba buna, doar e o Cosanzeana culturala. Ceea ce talpa tarii nu-i, de-aia procesele ei cu Balaurii diversi treneaza pan’ ce-ajunge-n sapa de lemn sau da ortu’ popii, fara ca vreunui Fat-Frumos sa-i pese.
Sunt gata sa scot palosu’ s-o apar, dar mai-nainte as vrea sa-mi spuie Cosanzeana, de exemplu, daca Balaurul i-a trimis vreo somatie inainte sa-i ferece castelul; si daca da, de ce a ales Cosanzeana s-o ignore; si ce zice contractul de inchiriere cu primaria; si de ce a preferat Cosanzeana sa se-agate de respectivul contract&castel-in-litigiu si n-a-nchiriat niste birouri de pe piata privata, ca orice alta firma privata.
Caci tot ce-mi zice Cosanzeana e ca Balaurul e rau. Dar nu-mi face in nici un fel dovada neprihanirii proprii.
[zamolxe]
Sintagma “stat de drept”, folosita cu prilejul descrierii scandalului de la Editura Curtea Veche, e mai uzata decat blugii Sid Vicious. In Romania, pare sa fi capatat o aura mitologica, de deziderat vital, alaturi de “intrarea in Europa”, prea devreme bifata. Este greu sa ai asa ceva intr-o tara unde prostimea inclina spre stanga iar elitele dau cu stangu-n dreptu’.
Dar nici aici, in Canada, de unde se-ntampla sa elucubrez, “a state of laws” nu-i mai putin hollow.
“Statul unde domneste legea” inseamna, de fapt, “statul unde domnesc avocatii”. Daca in tarile sarace si galopante, politicienii sunt majoritari ingineri, in tarile “dezvoltate”, cu capital, majoritari sunt avocatii. Cand Bryant, Ontario Justice Czar, a vrut sa-i ofere sotiei un anniversary present, a omorat un biciclist, a platit apoi 2 firme de PR si-a scapat basma curata. De-atunci, un judecator a eutanasiat-o pe nevasta-sa si guvernul a scos o lege secreta care sa permita suspendarea drepturilor cetatenesti cu prilejul G20.
God save the queen
The fascist regime..
yawn
[caligraf]
Am doar o carte de la Curtea Veche – Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale…, de Ion Iovan. E o editura la care tin pentru ca i-a publicat pe Bolaño, Esterházy, Bioy Casares, Pamuk. Nu stiu daca o carte e mai valoroasa decit o pereche de incaltari, dar abuzurile de genul celui comis de persoana care revendica imobilul din strada Ion Mincu sint inadmisibile, indiferent daca victime le sint edituri sau ateliere de incaltaminte. si firma care a ocupat sediul editurii se mai si cheama, ce ironie, Civis Paza…
[io, petroniamarcs]
Cică despre Editura Curtea Veche şi ce se întâmplă zilele astea acolo.
Ignor aspectele legale ale situaţiei. Mie bizar mi se pare altceva: există o armată întreagă de susţinători, există wall pe Facebook, petiţii şi scrisori deschise. Oameni şi instituţii cu nume grele îşi exprimă susţinerea, indignarea, încrederea că luarea de atitudine în mod deschis va avea urmări pozitive şi ceva va fi făcut. Ceea ce e bine.
Dar condoleanţele şi susţinerea morală sunt pentru morţi, atunci când nu se mai poate face nimic. Ţin loc de ceva şi feresc de senzaţia de neputinţă. Însă când e vorba de ceva concret? Sigur, ar putea şi sper să aibă rezultate. Nu e totuşi mai firesc să contracarezi acţiunea cu acţiune decât cu petiţii şi susţinere morală? “Sunt / cunosc un avocat bun. Vă pot ajuta”.
Dar să nu fim răi. Poate în spatele acestei situaţii se află o neînţelegere şi o realitate tristă a mentalităţii sociale contemporane: nevoia de cultură a angajaţilor unei firme de pază a dus la o revoluţie. La aia din ’89 ocuparea Televiziunii a fost un semnal şi o declaraţie. Acum, ce e o editură dacă nu tot un centru de unde radiază cultura? Salariile sunt mici, cărţile de multe ori sunt scumpe. Să fim atenţi: poate în zilele următoare pe pereţii clădirii vor apărea afişe cu “Atenţie, se citeşte!” şi un comunicat de presă intitulat “Opriţi discriminarea intelectuală!”, prin care angajaţii unei firme de pază îşi vor revendica dreptul la respectul societăţii care până acum i-a considerat nişte muşchi fără creiere. Ce, nu aşa se face?
[murdoc]
e si’o problema de raportare: cum actionam, confruntati [in cetate] cu o situatie care „nu face sens”. situatia fiind confuza – nu reactionam?
am citit cateva articole pro/contra, cu rezultatul evident ca sunt un pic mai confuz decat inainte. aparent editura [care altfel mi’e simpatica] a fost victima unui abuz, abuz totusi superficial pt ca Arsene & co era [sau era normal sa fie] pe picior de plecare, din str Ion Mincu nr 11
totusi my Brothers, sa nu ne jucam de’a obiectivitatea mic-burgheza. apartinem, vrand-nevrand, anticului [aproape-disparutului] trib al Mancatorilor de Carti, si numai acestei caste ii datoram loialitatea noastra intreaga.
deci cand editura aia o sa bage vreun miting sau ceva – cre ca ma duc acolo sa urlu, sa bat.
sau nu
21 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
Perfect adevarat ce ziceti si e trist ca oamenilor le pasa mai mult de gagica lui Botezatu decat ca se inchide o editura importanta.
Dar, pe de alta parte, stiti ca editura Curtea Veche este o institutie de rahat? E regretabil ce i se intampla; totusi, la randul sau, este (cu un termen tehnic, de specialitate) o tzepara notorie. Cunosc oameni care au colaborat acolo (editare, traducere) si nu si-au primit banii CU ANII. Si daca totusi i-au primit, i-au primit numai pentru ca au facut scandal, s-au agitat, i-au amenintat. Din punctul meu de vedere era inevitabil ca, dupa ce inseli de zeci de ori, sa ti-o iei si tu in freza.
E ca si cum ti-ar parea rau ca se inchide un sweat shop din Thailanda, adica da-i naibii pe prostii care muncesc acolo moca, e pacat ca nu mai apar tricouri pe piata.
Zic si io.
Zi, Veutzule, că după cum vezi despre asta e vorba: să zicem. Io am zis: nu ştiu detaliile situaţiei şi din cele pe care le-am cules îmi dau seama că situaţia nu e cu vinovaţi şi victime pursânge de nici o parte. De asta cred că angaralele trebuie descurcate corect şi profesionist.
Ma bucur daca nu v-ati suparat. Asa e: daca se vorbeste, daca se face circ, poate pana la urma iese si adevarul la suprafata.
Aoleo, am zis Adevarul? Si aia sunt alti tzepari :))
Şi bagă pe piaţa cărţii albume de artă traduse imbecil. Ai încurcat-o.
Da, asa e. Poti traduce la ei cu anusul, nu e nicio problema, nu protesteaza nimeni. A iesit cartea? Ce mai conteaza traducerea?!
După cum am încercat să zic şi în textul meu, mie mi se pare că problema este mai mare decât doar soarta unei edituri, fie ea Curtea Veche sau alta. De aia m-am şi agitat pe temă. Altminteri, când tinerii autori români se vor organiza pentru a protesta împotriva felului în care îi tratează editurile – credeţi că ştie vreunul, indiferent la ce editură a fost publicat, câte exemplare a vândut şi ce drepturi de autor i se cuvin, pe bune? mira-m-aş! – când tinerii autori români se vor organiza pentru a protesta sau pentru a trece de la proteste la acţiuni concrete, o să le susţin demersurile cu la fel de multă energie. Şi traducătorilor la fel, alte cenuşărese şi ei.
Dar nu aş amesteca problemele, chiar mi se pare că sunt aspecte diferite.
Dreaming Jewel, le-am amestecat doar conversaţional, pentru că Veutzu a zis de Adevărul eu am amintit de un of mai vechi al meu în legătură cu acest nume. Aia a fost o divagaţie. Iar opinia lui cu privire la Curtea Veche… Păi are dreptul la ea, după cum îl are şi pe cel de a crede în ce justiţii divine vrea el, motivate cum crede de cuviinţă – chiar dacă aduce în discuţie un aspect colateral al problemei.
Păi am zis eu că nu are dreptul la ea? Normal că are. Am zis doar că eu nu le amestec, nu în discuţia de faţă, ci aşa, ca atitudine generală. Acuma mi se pare că e o problemă, cum am enunţat-o mai sus, şi în asta mă implic. Când va veni vorba despre alte probleme – cu autorii şi traducătorii, că mai an se zguduia netu de certuri pe ambele laturi şi chiar ar fi cazul să se organizeze – o să văd şi acolo dacă pot să contribui cu ceva.
Bine ca ne intelegem :))
Dreaming Jewel, excelent. Ideea ta merită reţinută şi valorificată ca bun subiect viitor, pentru că după cum zici are partea ei sănătoasă de realitate nasoală în spate.
Păi da, dar pentru asta nu ar trebui ca, mai întâi, scriitorii nemulţumiţi să se organizeze? Adică nu doar să facă plângeri pe Internet, deşi sunt bune şi alea, ci să caute căi concrete de a-şi apăra drepturile? Adică eu susţin un asemenea demers, mi se pare necesar şi chiar foarte important pentru viitorul culturii româneşti dar ei ar trebui să fie portdrapelele, nu eu şi cu tine.
Sau crezi că ar trebui să le dăm noi ideea? 🙂
Păi da, Dreaming Jewel, dar e treaba lor, nu?
Şi exact despre căutarea căilor concrete am zis şi în legătură cu subiectul de azi.
Cât despre purtat drapele, săr’na dar io mi le port pe ale mele. Cine e nemulţumit să facă ceva în privinţa asta. Nu prea-mi stă în obicei să mă erijez în apărătoarea cauzelor celor care ar putea să şi le apere singuri. Ralierea la o acţiune e altceva. Oricum, mi se pare frumos că o să-i susţii. Eu probabil, mai chiţibuşară, o să vreau mai întâi să disec problema. Sau la fel de probabil o să mă lase rece, că şi obiceiul ăsta prost îl am destul de des. Dar nu pot să ştiu de-acum care va fi reacţia mea la ceva ce încă nu e, nu?
Ideea sigur, le-o dăm şi lor şi oricui mai are nevoie de ea din partea mea.
Stau si ma-ntreb: oare ce lucrari se preteaza la a fi traduse cu anusul? 🙂
Zamo.ca, din păcate nu pare să existe criteriu de selecţie ante-traducere. Pentru rezultatele post-traducere în schimb (mă refer strict la colecţia de albume de artă de la Adevărul, că mi-e exasperare veche) termenul se impune furios.
Zamo.ca: de pilda, orice de Paunescu :))
@veutzu: intr-adevar, si eu simt nevoia unei traduceri in romana a d-lui senator. dar la dumnealui nevoia de editor (/ chirurg de logoree) pare mult mai acuta 😀
Zamo.ca, acum pricep că întrebarea ta nu anticipa o critică, ci cerea variante constructive. Hehe. Răspunsul meu însemna că orice poate fi distrus prin traducere cu anusul. Rhetta zicea la un moment dat de „Fraţii Karamazov” în germană, dacă nu mă înşel. Şi mai ziceau mulţi de multe, în discuţia aia despre traduceri şi traduşi.
A, ce merită distrus prin traducere cu anusul… Păi dacă merită distrus înseamnă că deja efortul e inutil.
eh, eu speram ca-i o intrebare deschisa cum imi place sa cred ca-s toate intrebarile. intrebarile care vin cu instructiuni de raspuns au miros de sauerkraut..
Păi e, dar în ultima vreme mi-am format nişte reflexe ciudate.
Punctul de vedere al Balaurului:
http://www.danandronic.ro/scandalul-curtea-veche-sau-cum-se-mascheaza-o-golaneala-imobilara-in-act-de-cultura.html
Diacritica, mulţumim pentru update. Ciudat, parcă editura ar fi trebuit să iasă prima cu un comunicat documentat şi argumentat cu fapte, de genul ăsta, în loc de apeluri la conştiinţa publică şi marele bine cultural comun.
Ţin să anunţ pe această cale că obiectivitatea mea s-a dus dracului la rândurile despre demersurile de declasare a casei din lista monumentelor istorice. Prin urmare voi încerca să evit să fac comentarii viitoare pe tema asta.