David şi Goliat, sau despre dimensiuni

Probabil că ştiţi povestea aia cu David şi Goliat. Goliat e un tip mare din tribul filistinilor. Oamenii lui au o răfuială cu evreii, şi Goliat zice „Bă, hai să rezolvăm treaba aşa: unul dintre voi vine-ncoa, io mă bat cu el, şi cine câştigă ia tot. Adică dacă io câştig, voi, evreii, vă cărăbăniţi de-aici”. Evreii stau pe gânduri; Goliat este totuşi un fel de uriaş, şi nimeni n-are chef să şi-o ia în faţă de la el. Dar de undeva apare un tip destul de mic de statură, care zice „Ce bă, cine-i Goliat ăsta? Io mă bat cu el, şi fără armură, doar cu o praştie”. Toată lumea zice „Ai înnebunit, o să te facă zob”, dar David se duce pe câmpul de luptă, îi zboară o piatră-n cap lui Goliat, îi taie capul şi gata, evreii i-au bătut pe filistini şi David ajunge regele evreilor.

Povestea s-a întâmplat (dacă s-a întâmplat) acum câteva mii de ani, dar totuşi şi-a pus amprenta pe tot ce s-a întâmplat mai târziu. Pentru că de-atunci lumea ţine cu ăia mai mici. În orice: fotbal, politică, război, şah, tenis, economie, film… Numai în literatură nu, unde când un scriitoraş necunoscut ia premiul Nobel, toată lumea sare cu gura, că de ce i l-au dat lui şi nu unui scriitor mare, gen Philip Roth sau Updike sau Murakami sau Cărtărescu.
În fine, dar regula cere să ţinem cu ăla mai mic. De-aia ne bucurăm când Lichtensteinul face un egal cu Portugalia, când un film care a costat patru lei ia vreun premiu la Cannes sau chiar Oscarul, când Erin Brockovich câştigă procesul contra unui concern uriaş.
Doar că uneori ne bucurăm prosteşte, zic eu. Sau ţinem cu ăla mai mic fără să ne intereseze dacă el are şi dreptate. Nu, babelor, ne-ajunge să ştim că-i mai mic. De-aia juma’ de Europă tinde să dea dreptate palestinienilor în conflictul ăstora cu Israelul: pentru că sunt mai mici (bine, şi pentru că juma’ de Europă are boală pe evrei). De-aia oamenii dau bani la Greenpeace ca să facă tot felul de năzbâtii contra unor concerne: pentru că sunt mai mici. Vă daţi seama că dacă Greenpeace ar zice „o să demonstrăm contra măcelarului Georgescu, pentru că spintecă animalele cu un cuţit neascuţit, provocându-le dureri groaznice”, toată lumea ar ridica o sprânceană: „Măcelarul Georgescu? Dar e un tip foarte simpatic, ţine măcelăria aia de patruzeci de ani, cuţitul e neascuţit pentru că moşul n-are bani să-l ascută”. Aşa că ăia de la Greenpeace se leagă în schimb de uşa vreunui concern, şi lumea zice „Da, normal, concernele astea sunt ceva de groază, conduc lumea din umbră, blablablablablablabla”. Deşi poate că concernul în cauză n-a făcut nimic rău, ba chiar dimpotrivă: a inventat un leac înpotriva tuberculozei sau un măr în care nu intră viermi. Greşeala lui fiind că nu dă medicamentul gratis întregii Africi, sau că viermele care nu poate intra în măr moare de foame (scandal!).
Din păcate, nici Hollywoodul nu înţelege că „Small is not always good”, şi ne serveşte tot felul de filme cretine, gen Erin Brockovich sau The Constant Gardner sau Insider sau sau sau sau sau, în care nişte oameni amărâţi luptă contra unor trusturi uriaşe. Oamenii amărâţi având evident mereu dreptate şi trusturile uriaşe fiind întotdeauna imorale.
Bine, şi mai sunt filmele alea în care un biet om luptă contra statului. Statul fiind de obicei ăla American, nu un stat pe bune imoral, cum ar fi Rusia, Siria, Coreea de Nord sau Arabia Saudită.
În fine, babelor, vorba lungă, sărăcia omului. Vreau doar să vă zic că ăla mai mic nu are întotdeuna dreptate, şi că mărimea nu este un indicator moral.

Bine, poate că ar trebui să adaug că tot postul ăsta a pornit de la bătaia de aseară dintre mine şi Veta. Când în sfârşit vecinii au reuşit să ne despartă, mai toţi au zis că eu sunt de vină, că sunt mai mare şi mai bătrână, şi i-au plâns de milă soră-mii.
Şi de fapt nu-i chiar aşa, babelor. Nu-i de loc aşa. Veta a început. A mâncat toţi cârnaţii, pe care EU i-am cumpărat, după care mi-a râgâit în faţă.
Şi eu ce era să fac?

10 comentarii

  1. S-o pui sa ragaie alfabetul 😀

  2. aprpozito de aceasta treaba cu ala micu si ala mare, am o poveste exceptionala, care s-a intamplat ieri!
    am s-o spun in doar cateva cuvinte, ca si cum ar fi un tag line de film:

    o baba geniala, talentata si sexi (pe deasupra) se angajeaza intr-o agentie de publicitate, pentru ca la numai cateva saptamani sa creeze ceva nou si senzational in domeniu. astfel incat, datorita si din cauza acestui fapt… este concediata.

    ahahahahaaa, mi se pare super povestea. (si bineinteles ca e mai lunga)
    acuma nu stiu, rhetto, veto, oameni buni si rai, nu stiu cine e ala micu si ala mare in aceasta poveste: baba, corporatia…?

  3. Baba Ana,

    Pornind de la ideea ca tu esti baba, ar fi dragut din partea ta sa povestesti mai pe larg cele intamplate, ca sa ne radem cu toatele. Asadar te ascultam.

  4. eh, babo rhetta,
    povestea-i lunga, se intinde pe trei luni. nu stiu cum sa povestesc trei luni intr-un singur patratel din asta negru de comentariu, dar o sa ma straduiesc.
    dar sa stii ca nu e sigur ca eu as fi baba, deci te rog din start, retine acest aspect.
    asadar, aceasta baba, care nu a mai lucrat nicand intr-o uzina din asta de publicitate, dar care are talent si imginatie, se angajeaza (cu pile, cum altfel?!?!?!?). aia o primesc cu entuziasm (aparent) ca cica iata ce idei stralucite a scos la test. (orice uzina care se respecta ahahahahaa da viitorului copy un test sa vaza cat e de inzestrat).
    evident ca la interviul de angajare i se spune ca ce tare a facut la test si i se promite un anume salar, care in ziua platii se transforma in alt salar, mult mai mic, caci, nu-i asa, est criza.
    bun.
    baba se supara, dar merge mai departe. sa spunem ca se numeste angela. deci angela merge mai departe.
    in primele saptamani, de fapt chiar in saptamana 2 de lucru, baba angela nu se poate abtine si caca o kestie tare pentru un client foarte mare, pentru care orice idiot din publicitate ar da orice sa lucreze. deci o caca. clientul se caca pe el de placere si accepta, anuntand chiar ca va dori sa faca din ideea aceea o intreaga campanie si ca vrea sa lucreze in mod iexpre cu baba mea si cealalta baba, art. surpriza de-abia acum vine si iata care e: cei de la agentie/uzina, adica sefii babei angela nu numai ca nu sunt incantati de toata treaba dar se si oftica ingrozitor.
    nu e amuzant?
    in continuare, baba angela mai caca niste kestii pentru alti clienti mai mici, care trimit inapoi felicitari, zicand ca sunt cele mai bune kestii pe care le-au primit de cand lucreaza cu agentia
    etc etc
    dar vedeti dvs, dragi babe, draga rhetto, aia de la agentie, sefii, nu numai ca nu sunt multumiti, ci ii apuca si dracii. se supara rau de tot pe angela… (asta e partea la care trebuie sa radeti, babaciunilor, cu gura pana la urechi si chiar cu curu)

    de ce oare ii apuca dracii? va intrebati. simplu: pentru ca unu dintre sefi a vazut potentialul cacatului cel mare cacat de angela pentru clientul cel mare si doreste sa inscrie cacatul la un festival de publicitate, ghicindu-i potentialul de un premiu baban. asa, si??? o sa intrebati iar. pai asa, si sefu vrea sa inscrie proiectul la festival cu numele lui, nu cu numele angelei, adica ca si cum l-a facut el, sa castige el premiul. nu e logic?!
    astfel incat intr-o zi angela este data afara. pe motiv ca e criza si nu e bani:))) asta dupa ce in prealabil si baba art fusese fortata sa demisioneze.
    iata deci cum seful si-a facut drum liber catre festival, catre premii, faima si glorie.
    iata, asadar, rhetto si veto, cat de rau e sa o caci.

    va pup,

    cacati prudent, cacati cu grija

  5. Babelor m-am suparat pe voi. Pai ce dreaq de cateva zile nimic… Pai asa ne-a fost intelegerea? Dati-i bice si postati, ca intru in fiecare zi la voi aici doar ca sa gasesc aceleasi postari racite… Nu se face asa ceva. Nu e frumos, ce pana mea! Hai, astept!

  6. Ixtabe,

    Din motive pe care nu vrem sa le explicam am intrat pentru cateva zile, la sugestia lui Banel Nicolita, in silenzio stampa.
    Vorbim maine cu Banel sa vedem daca putem iesi din dracia asta.

  7. Ei? Ce a decretat Banel?
    Haideti mai babelor ca m-am plictisit! Uuuuufff. Las’ ca-l iau io de guler. Sau sa-l iau cu frumosu? Nu stiu nici eu pe ce sa pun mana mai intai, pe nuia sau pe ruj. Ziceti-mi voi, ca sunteti mai intelepte.

  8. ‘erin b’, ‘constant gardener’ & ‘insider’ = ‘filme cretine’!?!?
    HELLOOOOO!!!
    yr theory sux pt k, cel putin in cazul a 2 dintre ele (‘erin’ + ‘insider’), povestile au la baza cazuri REALE!

  9. realitatea este foarte vasta, depinde ce decupezi din ea si pui in film. nimanui nu i s-ar parea interesant un film despre cum o mare companie din zilele noastre, vorba Rethei, inventeaza leacuri sau aduce un bine social.

  10. Leto,

    sigur ca realitatea e vasta. Ce ma mahneste este faptul ca Hollywood a decis sa ne arate doar o parte din ea, si anume partea pe care as numi-o „de stanga”. Uite aici un exemplu de cum ar putea arata un film facut asa cum il vreau eu:

    America. Un tanar avocat are o gagica. Amandoi sunt liberali, ca de altfel toti prietenii lor, si au o viziune relativ progresiva asupra lumii. Intr-o zi, biroul de avocatura la care lucreaza tipul primeste o vizita de la directorul unei firme care medicamente, s-o numim Alfa. Alfa este data in judecata de un grup de ecologisti, pe motiv ca ar face experimente pe animale. Firma avocatului accepta sa reprezinte in instanta firma Alfa. Ba chiar omul nostru primeste procesul. Se duce acasa, ii zice gagicii. Aia face spume la gura: cum e posibil ca el sa reprezinte niste criminali? Nu se gandeste la bietele maimute/bietii iepuri? Cum poate sa isi tradeze idealul? Tanarul incearca sa o convinga ca si firma Alfa are dreptatea ei: la urma urmei, experimentele pe care le face sunt folositoare intregii omeniri. Fata nu se lasa. Apar si niste prieteni, li se explica cazul, sunt si ei oripilati. Avocatul insa nu prea are de ales. Se cearta cu gagica. In cursul procesului descopera ca grupul de aparatori ai animalelor spun niste minciuni de ingheata apele. Ar putea sa-i faca zob, dar asta ar insemna ca relatia lui cu tipa sa se duca pe apa sambetelor definitiv. In plus, si-ar pierde si toti prietenii, care il sfatuiesc sa tina cont de normele morale, nu de cele legale. Tipul este in ditamai dilema. Intr-o noapte, casa lui este manjita cu sange. In alta noapte cineva ii pune niste cadavre de animale in curte. Presiunile cresc. El incearca sa se explice: daca legea permite ceva, atunci firma Alfa are tot dreptul sa faca ce ii permite legea. Etc.etc.etc. In cele din urma castiga procesul, dar isi pierde femeia, prietenii, relatiile sociale.
    Ma rog, sfarsitul e de cacat, recunosc, dar s-ar putea face o drama misto pe tema asta.
    Doar ca nu se va face, stim bine. Se va face in schimb alta, in care se va arata ca firma Alfa nu numai ca omoara animale, dar mai este si mana in mana cu GW Bush, Halliburton, Dick Cheney si industria de petrol.
    Ca de obicei.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s