Restaurant cu Farmec

Oamenilor,

Se făcea că circulam recent prin țară. Nu repede, cum îi șade bine unei babe, ci melcește, că eram pe șosea, iar pe șosele se întâmplă câini aplatizați, mașini puse de-a latul, copaci, nebuni și pierdere de timp. Spre deosebire de căile ferate, unde se întâmplă mașini aplatizate, nebuni puși de-a latul, copaci, câini și pierdere de timp, da?

Normal că dormeam. Faptul că în ultimele 48 de ore dormisem 2,25 minute nu avea neapărat relevanță, aș fi tras la aghioase și dacă abia m-aș fi trezit din somnul Frumoasei Adormite. Câte mortăciuni poți să numeri, totuși? Chiar buștean dormeam, să fiu sinceră, ceea ce explică de ce nu m-am trezit când vehiculul în care eram a sărit, cu gropile de sub el cu tot, într-o altă dimensiune.

La fel de buștean m-am trezit într-o parcare, nu cu un rinichi lipsă, ci cu un restaurant Farmec sub nas. Farmec-Farmec, ăia de fac cosmeticale și, din ce rămâne de la ele, acid de curățat aragazu’. Sigur, avea sigla și era și mov, m-am uitat de trei ori înainte să intru.

Înăuntru, niște fete frumoase, da frumoase rău, de probabil erau plătite în cosmeticale de firma-mamă, se agitau de ici-colo cu niște dischete demachiante gigantice pe post de tăvi. Destul de puțin practic, era să zic, când mi-am dat seama că de fapt e cel mai practic lucru posibil: supa, vinul sau berea nu făceau mizerie când săreau din cești, din cauză că ospătărițele tresăreau când le pișca lumea de cur. N-aveai cum să te abții, vă jur, cred că era politica localului.

Buimacă tot ca un buștean, m-am așezat la o masă făcută din argilă. Tocmai mă întrebam câte plicuri de praf din ăla de tencuit moaca o fi necesare pentru fabricat o masă, nu de alta, dar aș zice că arătau beton dacă n-ar fi fost de lut. De undeva a apărut o fată cu moacă de poster, care m-a luat la întrebări, că cică ce beau. Am luat un tonic hidratant, că-mi era gâtul ca meduza pe uscat. Erau tot felul de chestii în meniu, dar m-am oprit la salată de dermatografe cu sos de ser pentru conturul ochilor, o friptură de repelent contra țânțarilor cu piure de acetonă și,  ca să fac loc pentru desert (mousse de cremă depilatoare, decorat cu reducție de acid hialuronic), am dat pe gât o dușcă sănătoasă de Triumf. Oamenilor, fabulos, vă zic. Recomand cu căldură așa de intensă de lasă urme.

Tocmai când savuram nota de vârf (agonie cu accente de arsură și moarte, parcă și cu puțină mentă pe undeva pe-acolo, dar asta cred că numai degustătorii profesioniști pot confirma), mi-am dat seama că aveam ochii închiși și mi-am zis că-i o prostie să stau așa, ca Justiția română. Am căscat ochii și m-am mirat: of, de câte ori am decis că nu mai adorm cu guma-n gură, că e un mod jenant de a crăpa?

Până m-am uitat pe geamul mașinii, prin care mă privea înapoi logo-ul firmei Farmec de pe un restaurant. Am întrebat pe careva unde suntem și am aflat. Aşa că sunt capabilă să vă anunţ că în Focșani, dacă vreți, puteți savura o experiență la restaurantul Farmec (cu logo cu tot), în caz că vă lăsați prietena acasă. Nu de alta, dar ea probabil știe mai bine și o să vrea la restaurantul Sephora. Mofturi.

Anunțuri

11 comentarii

  1. ai condus masina in stare de somn paradoxal si te-ai scos cu propria-ti mâna afara din situatie? haidi, e cam de Münchhausen povestea asta, dar are Farmec

  2. GrOssu, în primul rând, dacă cineva ar reuși să conducă mașina în somn paradoxal, paradoxist sau normal, sper că nu mai e nevoie să afirm că una din noi ar fi acel cineva. Sau toate odată. Important este însă al doilea rând, anume că eu nu am zis nicăieri cum că aș fi condus mașina respectivă. Poate și pentru că eu nu conduc, de felul meu, nici o mașină. Adică am condus o dată, dar eram la vânătoare, nu se pune. Și altădată, cât cineva împingea mașina, că totuși e nițel futil să reușești să pornești o mașină dacă nu faci decât să-i dai viteză să ajungă mai repede la fundul prăpastiei în care cade din cauză că nu ține nimeni volanul. Dar altceva nu recunosc, nici în stare de somn paranormal și nici în altă stare sau mișcare.
    Mașina de scris nu se pune, nu? Nu de alta, dar să conduci aia în stare de somn parapantic chiar că poate produce experiențe ca asta de mai sus.

  3. Suprarealism de nesomn. Niiiice!

  4. daca am zis ca tu conduceai masina in stare de somn paradoxal inseamna ca asa este. tu nu poti stii pentru ca dormeai, normal.

  5. 😆

  6. somnu paradoxal e cand dormi si suna alarma de la telefon si apoi adormi si nu mai e paradoxal si te trezesti iar si esti obosit nu stiu de ce.

    intr-o zi o sa va povestesc niste chestii visate de mine in faza REM. e tulburator…

  7. oricum nu am inteles nimic din aceasta postare. ma duc sa imi privesc picioru cand stau pe canapeaua osaka.

  8. credeai ca e galant sa intelegi ceva din postare? nu, domle, intelesu reiese de prin cometariuri. da? cum nu?
    pai ca sa intelegi logic, sa luam o scurta egzemplificare. ba da, sa luam, îti zic! pauza e mai tarziu, nu acum. ssst, liniste in fundu clasei.
    egzemplul de azi este cu Luceafarul de Eminescu. din cartea de româna de-a 8a. lasa ca nu mai aveti cartea, daca ma intrerupeti asa mereu, nu mai pupati pauza. bhai copii, deci ce intelegi matele din aceasta poezie intr-a opta Be? in doua cuvinte: ni-mic. hai sa nu mai intram in detalii ca iar tai pauza. stai! unde pleci ca nu s-a terminat argumentu! bhai, crestem o natie de superficiali?
    bun, si-acuma, totusi. toata lumea ajunsa intr-a dooshpea trebe sa inteleaga ceva pentru ca dă băcălău ăl mare. si de unde, nene, sa inteleaga? ssst, nu sufla tocilaru! din comentarii, maah! d-aia puzderia de critici literari, sa te invete pe tine ce sa intelegi. hai ca ti se lumineaza un pic fatza, vezi cum iti vine asa un pic apa la moara. gata! asta e tot! marsh in pauza.

  9. in poezia Luceafaru e vorba despre o fata care era preafumoasa si statea intre planu cosmogonic si planul ei sa fuga in lumea mare. In strofa dooshdoi poetu se plictiseste si ne dezvaluie prin metoda enumeratiei, cate beri a baut seara pe deal. Stilul este literar si intalnim numeroase abordari precum epitetu, balada sau cuvantul dor unic in lume.

  10. Pitice grs,

    Despre o fata preafrumoasa nu era vorba în acel poem, ci in cântecul ala cu La Barcelona într-un baaaar, intra grabit un marinaaaaar. Si vede – la o masa – o blonda – preafumoasa – na – na -na. Caaaar-meeeen, de acuma înainteeee, vei fi fata mea cumiiin-teee, si asa mai departe. Nimic nu stii.

  11. Doamne iartă-mă, ce urgii/orgii se întâmplă aici!!!
    Noroc și la mine de comentarii! că mă pot preface că am înțeles ceva.
    😆


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s