Un moment de reculegere & o privire spre viitor. OK, şi ceva sirop

Oamenilor,

­Învii special ca să întrerup revoluţia Vetei (paşnică, de altfel. Normal că revoluţia.) Fac asta pentru că vă invit să ţinem împreună un moment de reculegere. Acum câţiva ani, Veta îşi vărsa furia pe UNARTE într-o postare în care nu i-am dat dreptate, pentru că avea un pic. Acum e cazul de coroane, panglici negre şi un moment de reculegere. De pe jos.

Aş putea să înşir acum toate lucrurile pentru care nu ţinem un moment de reculegere, aşa cum fac de obicei, dar adevărul e că n-am nici un chef să vă povestesc despre cum nu e pentru speranţele vecinilor de la etajul şapte că potaia lor a învăţat atât de bine să play dead. Despre asta, poate, mâine. Azi am chef, în schimb, să informez lumea care ar putea sau a avut la vreun moment dat vreo legătură cu pasiunea pentru istoria artei şi cu ideea de a-şi urma această pasiune în România că anul ăsta admiterea la FITA la UNARTE s-a făcut cu dosar, exclusiv pe baza mediei de BAC. Aveţi, dreptate, prea multe acronime într-o frază. Să simplific: în ţara asta din care unii dintre noi nu au plecat pentru studii, exista până anul ăsta o singură facultate care conta* într-un domeniu a cărui importanţă lumea civilizată a învăţat-o de prin anii ’60. El se numeşte istoria artei şi a dat ştiinţelor umaniste din ultimele decenii nişte cetăţeni care, făcând şpagate spre domenii precum semiotica, istoria literaturii sau a filosofiei, istoria religiilor şi sociologia, au revoluţionat modul în care judecăm ceea ce ne-a rămas de la ăia de-au crăpat înaintea noastră şi n-am reuşit să distrugem încă. Aşadar au pus umărul la a ne învăţa, ca omenire, să ştim să înţelegem ce vedem.

Vi se poate părea melodramatic, dar citiţi ceva de Warburg, Panofsky sau Gombrich, apoi de Adorno, Horkheimer, Barthes, Schapiro, Kemp (Martin), Baxandall, Haskell, Wittkower, Hirst, Elsner, Belting, Bredekamp, Elkins, Freedberg, Ackerman, Alpers (şi puteţi să treceţi şi la Stoichiţă, dacă-i terminaţi pe ăştia). Mă opresc complet arbitrar, la fel cum arbitrară a fost toată enumeraţia, de altfel. Şi apoi imaginaţi-vă că citiţi lucrurile astea extraordinare cu creierul unui copil de 19 ani care face asta pentru că e opţiunea lui de rezervă. Facultatea la care a “pus dosar” pentru că nu era suficient de bun încât să fie sigur că intră la altă specializare. Locul unde nu e din pasiune, ci pentru că nu e destul de bun pentru altceva. Aş râde cu gândul la motivaţia pe care ţi-o oferă “n-am intrat în altă parte” când te confrunţi cu zeci de pagini de bibliografii din care ai doar un semestru să înţelegi ceva cât de cât convingător. Doar că nu cred că asemenea bibliografii o să mai existe, în noile condiţii.

Profesorii de la ITA, care se plângeau în fiecare an de scăderea calităţii recoltei de boboci, acum nu mai au, din păcate, motive să se plângă. Cu greu te poţi plânge că ţi s-a umplut casa de neaveniţi când ai concediat portarul, ai scos broasca uşii şi ai amenajat o pistă de aterizare pe hol.

Aşa că, dacă aţi rezistat eroic până la finalul celui mai siropos şi melodramatic text scris de mine vreodată (vodca ajută), de asta ţinem un moment de reculegere: în memoria zilei când în legătură cu ITA Bucureşti s-a auzit “pun şi eu un dosar, să fie, că nu ştiu sigur dacă intru la (insert altă specializare vocaţională)”. De fapt, ce zic eu “altă specializare vocaţională”. Orice specializare vocaţională. Pentru că istoria artei, din momentul în care te bagă-n ea notele de la sport la BAC, a încetat să fie o specializare vocaţională.

Ceea ce cere o supradoză de murături de proporţii epice, pe care mă grăbesc să o execut.

Ba nu încă. Am uitat ceva, în furia mea dezamăgită (poate v-aţi întrebat ce legătură am eu cu chestia asta. Am, că treceam zilnic pe lângă clădire şi-mi plăcea mirosul de creier ars. Acum o să miroase a creier stătut, ceea ce cred că puteţi fi de acord că nu e tocmai plăcut.)  Am uitat să fac adevărata dezvăluire: am pus mâna pe manualul pentru toţi cei trei ani de studiu (înainte nu exista nici un manual, existau numai bibliografii pline pe fiecare curs. Acum, au fost forţaţi să facă unul.) El arată aşa şi l-am găsit pe Modernism.ro, care l-a luat de pe Bored Panda sau ceva. Manualul predă tot ceea ce are nevoie să ştie un student (şi chiar un absolvent) de istoria artei, şi anume recunoaşterea stilurilor artiştilor. Înainte vreme, chestia asta se făcea prin cel puţin două examene / an care implicau diapozitive şi sute de imagini din cele mai obscure colţuri de biserici, de lume sau de Renaştere. Din fericire, nu mai e cazul de asemenea practici abominabile, pentru că:

If everyone in the paintings has enormous asses, then it’s Rubens:

how-to-recognize-painters-by-their-work-2-1

If all the men look like cow-eyed curly-haired women, it’s Caravaggio (aici eu adaug şi: dacă e întuneric pe fundal de ţi-e frică să nu iasă Bau-Bau. Pare potrivit publicului-ţintă.)

how-to-recognize-painters-by-their-work-3

If everybody has some sort of body malfunction, then it’s Picasso (din păcate, aici manualul îşi induce învăţăceii în eroare, pentru că ar putea la fel de bine să fie şi Léger, Braque sau, mai rău, oricare din pictorii modernişti).

how-to-recognize-painters-by-their-work-24

If it’s something you saw on your acid trip last night, it’s Dali (prudenţă, ar putea fi şi Magritte, Brauner sau cealaltă jumate dintre pictorii modernişti).

how-to-recognize-painters-by-their-work-9

If the images have a dark background and everyone has tortured expressions on their faces, it’s Titian (atenţie la expresia chinuită, e singura care vă poate ajuta să faceţi diferenţa între Tizian şi Caravaggio. Zgârciţi italienii ăştia, nu-şi prea plăteau curentul.)

how-to-recognize-painters-by-their-work-1-1

If the paintings have tons of little people in them but otherwise seem normal, it’s Bruegel (şi dacă au perspectivă à vol d’oiseau, adică… Nevermind, asta e deja pentru master.)

how-to-recognize-painters-by-their-work-13

If the paintings have lots of little people in them but also have a ton of crazy bullshit, it’s Bosch (Hieronymus, nu maşina de spălat, simt nevoia să precizez).

how-to-recognize-painters-by-their-work-14

If everyone – including the women – looks like Putin, then it’s van Eyck (preferata mea)

how-to-recognize-painters-by-their-work-18

If everyone looks like hobos illuminated only by a dim streetlamp, it’s Rembrandt

how-to-recognize-painters-by-their-work-15

If the painting could easily have a few chubby Cupids or sheep added (or already has them), it’s Boucher (sau dacă e făcută mai ales din roz şi bleu, zic, deşi aşa există riscul confuziei cu Fragonard)

how-to-recognize-painters-by-their-work-4-1

If everyone is beautiful, naked, and stacked, it’s Michelangelo (manieriştii i-ar fi reproşat lui Michelangelo că personajele lui arătau a saci cu cartofi. Din fericire, omul era mort, aşa că insulta l-a lăsat rece.)

how-to-recognize-painters-by-their-work-16

If you see a ballerina, it’s Degas

how-to-recognize-painters-by-their-work-5

If everything is highly-contrasted and sharp, sort of bluish, and everyone has gaunt bearded faces, it’s El Greco (bonus: dacă arată de parcă ar fi mâncat ultima oară stridii stricate, acum 1000 de ani) 

how-to-recognize-painters-by-their-work-6

Dappled light but no figures, it’s Monet (în general)

how-to-recognize-painters-by-their-work-10

Dappled light and happy party-time people, it’s Renoir

how-to-recognize-painters-by-their-work-21

Lord of the Rings landscapes with weird blue mist and the same wavy-haired aristocratic-nose Madonna, it’s Da Vinci (de fapt, dacă vrei să prescurtezi Leonardo da Vinci, zi Leo sau Leonardo. „Da Vinci” înseamnă „din Vinci”, or, Vinci fiind o zonă, chestia asta e valabilă despre foarte mulţi oameni).

how-to-recognize-painters-by-their-work-22

Excel sheet with coloured squares, it’s Mondrian

how-to-recognize-painters-by-their-work-12Mai adaug de la mine, pentru că nu pot să ignor setea de cunoaştere a noilor generaţii de istorici de artă:

Dacă are o lumânare, e Georges de la Tour

Georges de la TourDacă arată ca podeaua pe care ai vărsat vopsea, e Pollock

PollockDacă are dansatoare de cabaret semidezbrăcate, e Toulouse Lautrec

Toulouse Lautrec

Dacă pare făcut din viermi coloraţi şi beţi, e Van Gogh:

Van Gogh

Cine ştie, poate am chef într-o zi şi public şi volumul de artă românească. Pentru cei care, inexplicabil, ajung în anul 3 la istoria artei.

*Când mă refer la ITA Bucureşti ca fiind singura facultate din ţară care conta în domeniu, ştiu că risc să insult pe cele de pe lângă facultăţile de istorie sau de artă. Alea sunt specializări, să nu confundăm lucrurile.

22 comentarii

  1. Babo, singura consolare pe care o pot oferi este aceea ca mediile de bac cu care au intrat bobocii sint destul de mari. Putem spera ca fac parte dintre cei care au invatat sa invete. Pe de alta parte, nimeni nu ne asigura ca sint suficient de pasionati de Istoria Artei incit sa isi aplice eficient metoda in domeniul asta. Stii prea bine chiar matale cum vine asta din intilnirile cu matematica.

    In rest… am intors subiectul pe atitea parti la paharele alea de vin ca am senzatia ca nu mai e nimic nou de spus.

  2. Da, chestia cu subiectul ăsta e că, indiferent în jurul câtor pahare şi de câte ori e învârtit, tot pătrat rămâne.

  3. Nu stiu care or fi mediile, Dragoane, ca pe site sunt afisate doar listele de la conservare-restaurare. Dar daca nu sunt macar 5 medii de 10 in lista aia, degeaba.

  4. Vezi mai jos (sint mai multe pagini in document, da-i scroll), sint si de la Istorie. Dar e un singur 10, din 15 note la fara taxa, cea mai mica fiind 8.98. In schimb nu stiu cit de greu/usor se mai ia 8.98 in zilele astea la bac. Pe vremea meaaaa…🙂 nu era foarte usor.

  5. Pe vremea mea, nici 8.98 la BAC nu te baga la Istoria Artei. Si nici 10, de altfel. Singura nota care te baga la istoria artei, si asta doar daca era suficient de mare incat sa fie una din primele trei pe tara, era cea de la olimpiada nationala. De istoria artei, nu de chimie. Si nici aia nu era sigura, ca acoperea doar partea cu interviul din examen.
    Pe de alta parte, pe vremea mea nici vecinilor nu li se parea normal sa vina in vizita cu bormasina (fara sa piarda timp cu batutul la usa) la ora 6 dimineata, asa ca.

  6. e ceva tragicomic in folosirea mediei de la bac la admitere. sau e doar prostie. mai ales ca da, pe vremea noastra nu se luau notele mari asa usor. urmeaza admiterea pe baza mediei de la bac la facultatile de matematica, fizica, unatc, limbi straine, etc.
    la limbi straine la cluj se lua in considerare media de la bac, dar se dadea si examen de admitere din doua limbi straine, firesc, specializarile a si b, iar daca optai pentru o limba mai putin cunoscuta, precum finlandeza sau norvegiana, tot sustineai examen de admitere la limba respectiva sau, daca nu o cunosteai, la o alta limba straina, dar nu aceeasi de la specializarea a. dar mai tarziu, desi unii dintre profesori fusesera impotriva, s-a dat admiterea pe baza de dosar (medii din liceu si de la bac), si s-a cunoscut (cred ca s-a reintrodus examenul intre timp).
    sigur e o discutie veche, dar totusi nu pot sa inteleg dupa ce criterii si in ce scop se fac admiteri pe baza mediilor din liceu si de la bac la facultatea de limbi straine, la arte, etc, si ce se poate testa prin aceste medii…

  7. da, si eu cred ca discutiile despre BAC sunt anacronice,
    ca nu se mai trece cu bacul.
    este pod la calafat.

  8. Ionamainen, nu pot decat sa sper si eu ca o sa se prinda repede ce greseala au facut. Cam asa ceva: http://i3.kym-cdn.com/photos/images/original/000/440/144/3f0.jpg
    In plus, tare am senzatia ca la anumite facultati de mate, fizica si alte chestii similare se intra deja doar cu media de la BAC de ceva timp. Istoria artei e o chestie care tine de inclinatie + cunostinte la fel de mult ca si matematica sau fizica, asa ca poate asta e trendul pe care il urmeaza. Oricum nu e normal. Singura facultate la care ar trebui sa se intre exclusiv cu media de la BAC e facultatea de BAC.
    Lisa, pai nu se mai trece cu bacul, se intra cu bacul. In perete, in loboda si in alte destinatii la fel de potrivite. La pod la Calafat se da admitere?

  9. mi-am delectat privirea cu reculegerea ta de tablouri, petronia.

    zici ca s-au râs de michelangelo pentru ca facea oameni ca niste „saci de cartofi”? bhehe. ma intreb ce-ar fi zis daca nudurile din sixtina ramaneau asa cum le-a pictat mich, adica nude-nude. dar nah, papa s-a socat si a comandat unui alt pictor sa acopere partile erogene, mda.

    si sa mai stii ca „vinci” nu este o zona ci chiar o firma. cu interese in românia. am vazut eu.

  10. graitoare poza.
    exact, prin examen sau interviu se verifica atat cunostintele, cat si inclinatia/pasiunea. ironic cum la facultatea de sport se dau totusi probele sportive, deci se ia in considerare inclinatia, iar la arte, nu.

  11. Pentru rubrica „Stiati ca?”: la Fizica, cel putin in Bucuresti, se intra de mult cu „dosar”, adica medii de bac, din vremea liceului si alte alea.

  12. Vinci e si o chestie pe vapoare, Lisa, deci iata alte interese. Mi se pare deja incontestabil, prin urmare, ca se intentioneaza dezmembrarea si vinderea la fier vechi a invatamantului romanesc.
    Ionamainen, ar trebui sa se intre si la sport cu media de la mate sau fizica (sau istoria artei), moment in care cercul va fi complet si studentii din facultatile romanesti complet intersanjabili. Atunci sa vezi performanta in topurile universitare internationale.

  13. la mate se poate intra cu media de la sport. nu si invers, pentru ca sportul nu e matematica
    pe cand matematica e un sport ca oricare altul. am vazut eu.
    oricum, e suspect ca se vorbeste de intrare
    mai mult decat de iesire, desi legile fizice studiate de BadDragon spun ca „intr-un spatiu inchis, incompresibil si inextensibil,
    nu pot intra mai multi decat ies”. desi inainte vreme, cand cu comunistii, se iesea din cauza de „dosar”.
    nu cumva si azi se iese mai mult decat se intra?

  14. intr-adevar, petronia, ar fi un spectacol. sportivi artisti/fizicieni si artisti/fizicieni sportivi, sau o varianta modificata si altfel inteleasa a lui mens sana in corpore sano.
    baddragon, nu stiam de admiterea prin dosar la facultatea de fizica, din pacate surprinderea e mica…

  15. Lisa, da. Imi si imaginez comisia de la sport: „Ce, ba?! Ce vii la mine cu nota de la BAC, cui ii pasa de asa ceva? Unde te crezi aici, la matematica?!” (ochi dati peste cap cu oroare) Culmea e ca azi, desi se intra cum se intra, tot se iese mai putin decat se intra.

    Ionamainen: nu? Grecii antici nu stiau nimic in comparatie cu olimpiadele care o sa se puna la cale cu aceste specimene ideale. Mens perfecta in corpore perfectum cred ca ar fi, desi nu pun pariu, ca latina mea e mai ruginita decat Costa Concordia.

  16. daaa, petronia! statuile grecilor vor pali in fata capodoperelor realizate de noii artisti „completi”.

  17. corpore perfectum, da. mensuratio perfectum.
    ca barbatilor nu le pasa de latina ta, ruginita ori ba. am vazut eu.

  18. Ba mie imi pasa de latina babei, as vrea-o mai putin ruginita ca s-o mai corecteze pe a mea😀

    In mod interesant, asta a fost gluma pe care am facut-o cu decanul de la Fizica din Bucuresti acum ceva ani cind mi-a spus ce sectii au mai infiintat: fizica-sport sau fizica-balet pe cind?

    @Ionamainen Vorbim despre cei de la Istoria Artei, nu despre artistii in sine.

  19. baddragon, eu nu spuneam doar de cei de la istoria artei, ci despre diverse tipuri de artisti (in sine). altfel, am inteles despre ce vorbeste petronia.

  20. Dragoane, fiti-ar clarviziunea. Stiam eu ca trebuie sa-ti zgarii vizorul de la casca. Lasa, poate ne ocupam de incetosarea vederii dumitale in zilele urmatoare. Cu spor si zel, chiar.
    Are dreptate Dragonul, doar aia de la Istoria Artei sunt perfecti, rotunzi si extra-capabili. Restul dau examene.

  21. Petronia, categoria istoricilor de arta este atit de speciala incit intreg Universul a conspirat intru intrarea lor „cu dosar”. Vorba argumentului protestant, daca nu ar fi fost Alesi, n-ar fi avut nota de intrat.

    Abia asteptam sa intetosam vederea, sa facem nod limbii, sa inchinam cupe Fortunei (pentru cei care au deschis mai tirziu televizoarele si, probabil, nu inteleg nimic, Dragoanca taman a aflat rezultatele la admiterea la o alta sectie a Unarte, una la care s-a dat examen. De unde si nivelul de implicare in cazul subiectului dezbatut)

  22. poate fizica-educatie?
    ca educatie-fizica parca exista deja.
    si de fapt important e „fizicul” nu „fizica”. mi-s spus elenaudrea.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s