Oamenilor,
Continuu să fiu oripilată de ce pun pe ei unii. Acum e vorba despre pantofii ăia din plastic, semitransparenţi, cred că i-aţi văzut cu toţii pe picioarele unor fete îmbrăcate altfel măcar uneori normal.
În primul rând, plasticul mi se pare un material absolut oribil din care să faci pantofi. Piele, pânză, chiar lemn la dracu’, da – cu riscul să par eco-snoabă sau cine mai ştie ce, astea mi se par normale. Sigur că şi imitaţia de piele tot plastic e, dar uneori arată relativ civilizat. S-ar putea spune că e mai puţin onestă şi că măcar pantofii făcuţi evident din plastic măcar nu încearcă să pară ceva ce nu sunt. Mda, sunt exact ceea ce par, pentru că par dezgustători şi încalţă, aşa semitransparenţi cum sunt, Cenuşărese de mâna a doua.
Ca să n-o mai lungesc, io când văd o pereche de gumari din ăia am fiori de scârbă. Arată ca şi cum te-ai dat jos din pat dimineaţa şi ai călcat direct în doi limacşi, te-ai uitat la picioarele tale, apoi la ceas, ai văzut că nu mai ai timp să-ţi cureţi mizeriile de pe tine şi ai plecat aşa din casă. Cum naiba? Cele care poartă gumari sunt ţărănci, cele care poartă gumari semitransparenţi sunt cool? Double-standard-idiotic-fashion-victim-cows.
10 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
:))
Eram acum cateva saptamani cu dragonul personal in Decathlon sa ne luam incaltari de mers in apa cu stanci. Care exact asta sunt: niste gumari transparenti mulati pe picior.
Ma fatai eu prin jurul standului cu ei in picioare si zic: „bai, dar is chiar comozi, nu m-as mira sa va gagicile cu ei pe strata.”
Dragonul imi strange mana si rade: „esti a mea, te recunosc de cand te-am adus in papuci de plaja la capitala.” Acus … ce sa mai zic. Aveam 19 ani pe vremea aia si la mine in oras – Calarasi, Calarsi, mai mult praf decat oras ii zice – nu era nimic deplasat in asta.
Poate unii nu pleaca niciodata de la tara.
Cînd sînt de culoarea pielii sînt înfricoşători
🙂 Dragoanca da din casa 😀 Bineeee….. Da’ tre’ sa recunosc ca iar ai avut simtul modei. 😀
Petronia, din pacate asta este pop-culture: Cenusarese si Feti-Frumosi de mina a doua, gumari pe post de pantofi, lanturi groase din aur de trompeta la git, Rolex de 50 EUR luat la „reducere” la mina…
Asta este unul dintre momentele pe care eu le numesc Stuart Mill. Adica e momentul in care il injur pe Stuart Mill (si altii asemenea lui) pentru tembela idee de a sustine faptul ca oamenii sint egali, ar trebui sa aiba drepturi egale si o voce egala cu care sa si le sustina. Aiurea… 90% din oameni n’au voce egala ci chestia aia sparta imberba de la iesirea din pubertate (fiind o metafora, ea se extinde si la reprezentantele sexului feminin chiar daca ele nu’si schimba vocea la pubertate).
Andreea, ce plăcere. Şi vizita şi dezvăluirea, mai ales partea în care aflăm că tu eşti responsabilă pentru moda asta. Pentru că voi aţi luat chestiile alea pentru mers prin apă, iar cum ştim că toată populaţia românească nu visează decât la mare, tot poporul feminin te-a urmat. Noroc că am suspiciunea că sunt nişte diferenţe între cei de care povesteşti tu şi limacşii ăştia, şi tot noroc că au apărut mai demult, cam din primăvară. Ai scăpat deci, e doar o coincidenţă.
A, ai dreptate, arată ca o mutaţie genetică, ţi-e milă de biata fată care-i poartă.
Dragoane, o încurajez să dea din casă şi de câte ori se cacă pisica şi la ce oră aţi băut cafeaua dacă asta înseamnă că avem plăcerea vizitei ei pe-aici. Ştii doar, când vrem ceva nu avem scrupule.
pantaloni cu turul la genunchi sau glezne. atat.
femeile care merg pe strada. atat.
eu am tenisi chinezesti
Gumari d’aia purta bunica cand mergea la birou sa mulga vacile. Am fost azi sa-mi cumpar o pereche de pantaloni scurti. M-am intors acasa si-am taiat cracii la o pereche de izmene, arata mult mai bine.
mai copii.. exista un model pe care l-am ratat in copilarie (vai cu ce jind ma uitam la copiii nemti la mareee, toti aveau asa ceva..) si probabil din nostalgie e singurul model care imi place, asta din prima poza 😀 http://theneave.com/jelly-belly-feet/